1
Hotărî́, hotărăsc, verb IV. I.
1. Tranzitiv și reflexiv A alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide.
Tranzitiv (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva.
2. Tranzitiv A stabili, a fixa o dată, un termen etc.
3. Tranzitiv A destina, a meni pe cineva pentru ceva. II. Tranzitiv (Învechit) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar.
Reflexiv A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din Hotar.
1. Tranzitiv și reflexiv A alege (între mai multe posibilități), a lua sau a face să ia o hotărâre; a (se) decide.
Tranzitiv (Rar; construit cu dativul) A porunci cuiva să facă ceva.
2. Tranzitiv A stabili, a fixa o dată, un termen etc.
3. Tranzitiv A destina, a meni pe cineva pentru ceva. II. Tranzitiv (Învechit) A stabili limitele unui teritoriu, a pune hotar.
Reflexiv A se mărgini cu..., a fi vecin cu... – Din Hotar.
DEX – dicționarul explicativ
2
A hotărî́ hotărăsc tranzitiv 1) (soluții) A stabili cu fermitate; a decide. 2) A stabili printr-o înțelegere prealabilă; a fixa prin deliberare; a decide. /Din hotar
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A se hotărî́ mă hotărăsc intranzitiv A lua o decizie (manifestând interes personal). /Din hotar
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Hotărî́ verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural hotărăsc, 2 singular hotărăști, 3 singular hotărăște, imperfect 3 singular hotăra; conjuncție prezent 3 singular și plural hotărască
DOOM – dicționarul ortografic