Tanin
Definitie, sens si explicatie
1Tanin, taninuri, substantiv neutru Produs vegetal cu gust astringent, solubil in apa, care are proprietatea de a tabaci pielea, cu intrebuintari in industrie; acid tanic. – Din franceza Tanin.
2Tanin substantiv (Chimie) acid tanic.
3Tanin substantiv neutru, plural taninuri
4Tanin -uri n.
Substanta organica de origine vegetala, sub forma de praf cu gust astringent, intrebuintata in medicina, la fabricarea colorantilor si, in special, la tabacirea pieilor. /<fr. tanin
Substanta organica de origine vegetala, sub forma de praf cu gust astringent, intrebuintata in medicina, la fabricarea colorantilor si, in special, la tabacirea pieilor. /<fr. tanin
5Tanin substantiv neutru Substanta organica de origine vegetala, folosita in special la tabacirea pieilor. [< franceza tanin].
6Tanin substantiv neutru tanat organic natural, astringent, din stejar, la tabacirea pieilor si fabricarea cernelurilor negre; acid tanic. (< franceza tanin)