Tiv
Definitie, sens si explicatie
1Tiv, tivuri, substantiv neutru Margine a unui obiect de stofa, de panza etcetera, indoita si fixata printr-o cusatura pentru a impiedica destramarea tesaturii. – Etimologie necunoscuta
2Tiv substantiv
1. tivitura, (popular) refec, (invechit si reg.) tiveala, (regional) refecatura, roit, tighel, (prin nordul Mold. si nordul Transilvania) rubat, (invechit) omet. (- la o rochie prea lunga.)
2. paspoal, tivitura. (Jacheta cu - de catifea.)
1. tivitura, (popular) refec, (invechit si reg.) tiveala, (regional) refecatura, roit, tighel, (prin nordul Mold. si nordul Transilvania) rubat, (invechit) omet. (- la o rochie prea lunga.)
2. paspoal, tivitura. (Jacheta cu - de catifea.)
3Tiv substantiv neutru, plural tivuri
4Tiv -uri n.
Îndoitura facuta de-a lungul marginii unor confectii si fixata printr-o cusa-tura (pentru a preveni destramarea). - la rochie. /Origine necunoscuta
Îndoitura facuta de-a lungul marginii unor confectii si fixata printr-o cusa-tura (pentru a preveni destramarea). - la rochie. /Origine necunoscuta