Tonic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Tonic, -ă, tonici, -ce, adjectiv , substantiv
1. Adjectiv (Despre vocale sau silabe) Care poarta accentul, pe care cade accentul. ♢ Accent tonic = accentul muzical al vocalelor si al silabelor; prin extensiune accentul expirator sau de intensitate.
2. S.f. (Muzica) Treapta intai a modurilor major sau minor. ♦ Acord construit pe treapta intai a modului major sau minor.
3. Adjectiv, substantiv neutru (Substanta, medicament) care are proprietatea de a fortifica un organism; intaritor, fortifiant. – Din franceza Tonique, limba italiana Tonico.
1. Adjectiv (Despre vocale sau silabe) Care poarta accentul, pe care cade accentul. ♢ Accent tonic = accentul muzical al vocalelor si al silabelor; prin extensiune accentul expirator sau de intensitate.
2. S.f. (Muzica) Treapta intai a modurilor major sau minor. ♦ Acord construit pe treapta intai a modului major sau minor.
3. Adjectiv, substantiv neutru (Substanta, medicament) care are proprietatea de a fortifica un organism; intaritor, fortifiant. – Din franceza Tonique, limba italiana Tonico.
2Tonic antonim: aton, atonic
3Tonic adjectiv verifica cuvantul: intaritor.
4Tonic adjectiv , substantiv
1. adjectiv (Fon.) accentuat. (Vocala -; silaba -.)
2. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: intaritor.
1. adjectiv (Fon.) accentuat. (Vocala -; silaba -.)
2. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: intaritor.
5Tonic adjectiv m., plural tonici; f. singular tonica, plural tonice
6Tonic substantiv neutru, plural tonice
7Tonic -ca (-ci, -ce) 1) (despre vocale sau silabe) Care poarta accent; cu accent; accentuat. ♢ Accent - accent muzical cu care se rostesc vocalele si silabele. 2) med. (despre substante, medicamente) Care intareste organismul; cu proprietati de intarire a organismului; intaritor; fortifiant; reconfortant; tonifiant. Vin -. /<fr. tonique
8Tonic, -ă adjectiv
1. (Despre o vocala, o silaba) Pe care cade accentul. ♢ Accent tonic = accent muzical; (prin extensiune) accent expirator sau de intensitate.
2. (Medical; si substantiv neutru) (Substanta, medicament) care intareste organismul, reface fortele; intaritor. (si in forma toni-, tono-) Element prim si secund de compunere savanta cu semnificatia „intaritor”, „care fortifica”. [< franceza tonique, limba italiana tonico, conform limba greaca (veche) tonikos].
1. (Despre o vocala, o silaba) Pe care cade accentul. ♢ Accent tonic = accent muzical; (prin extensiune) accent expirator sau de intensitate.
2. (Medical; si substantiv neutru) (Substanta, medicament) care intareste organismul, reface fortele; intaritor. (si in forma toni-, tono-) Element prim si secund de compunere savanta cu semnificatia „intaritor”, „care fortifica”. [< franceza tonique, limba italiana tonico, conform limba greaca (veche) tonikos].
9Tonic, -ă I. adjectiv (despre vocale, silabe) pe care cade accentul. o accent - = accent muzical. (prin extensiune) accent expirator sau de intensitate.
Ii. adjectiv , substantiv neutru (medicament) care tonifica organismul, reface fortele; reconfortant, reconstituant, fortifiant; tonifiant.
Iii. substantiv feminin (muz.) treapta principala (intai) a modurilor major si minor; acord pe aceasta treapta. (< franceza tonique, limba italiana tonico)
Ii. adjectiv , substantiv neutru (medicament) care tonifica organismul, reface fortele; reconfortant, reconstituant, fortifiant; tonifiant.
Iii. substantiv feminin (muz.) treapta principala (intai) a modurilor major si minor; acord pe aceasta treapta. (< franceza tonique, limba italiana tonico)