Tranzitiv -ă

Tranzitiv, -ă, tranzitivi, -e, adjectiv, substantiv neutru
1. Adjectiv, substantiv neutru (Gramatică) (Verb) a cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect.
2. Adjectiv Care are însușirea de tranzitivitate (2). – Din franceză Transitif, latină Transitivus.

DEX – dicționarul explicativ

Tranzitiv tranzitivă (tranzitivi, tranzitive) (despre verbe) Care admite un complement direct; cu acțiune care trece în mod direct asupra obiectului. /<franceză transitif, latină transitivus

NODEX – noul dicționar explicativ

Tranzitiv, -ă adjectiv (Despre verbe) A cărui acțiune se răsfrânge direct asupra unui obiect.
(Logică; matematică) Relație tranzitivă = relație între elementele unei mulțimi, care, atunci când se verifică pentru primul și al doilea, în consecință pentru al doilea și un al treilea element, se verifică și pentru primul și al treilea. [Conform franceză transitif, latină transitivus].

DN – dicționar de neologisme

Tranzitiv, -ă adjectiv
1. (despre verbe) a cărui acțiune trece direct asupra unui obiect.
2. (logică, matematică) relație tranzitivă = relație între elementele unei mulțimi, în care, atunci când se verifică pentru primul și al doilea, în consecință pentru al doilea și un al treilea element, se verifică și pentru primul și al treilea. (< franceză transitif, latină transitivus)

MDN – marele dicționar de neologisme