Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Tuli

1 * Cuvantul cu diacritice: tulí
Cuvantul fara diacritice: tuli

Definitie: TULI, tulesc, verb IV. Tranzitiv (Pop. și familiar; în expresie) A o tuli (la sau de fugă sau la sănătoasa) = a fugi (repede și pe furiș), a o șterge. Tule-o sau tulea = pleacă imediat (și repede) fugi șterge-o întinde-o [Imper. și: tule, tulea] – Din bulgara tulja, scr. tuliti.

2 * Cuvantul cu diacritice: tulí
Cuvantul fara diacritice: tuli

Definitie: TULI verb verifica cuvantul: căra, fugi.

3 * Cuvantul cu diacritice: tulí
Cuvantul fara diacritice: tuli

Definitie: tuli verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural tulesc, imperfect 3 singular tulea; conjunctie: prezent 3 singular și plural tulească

4 * Cuvantul cu diacritice: a tulí -ésc
Cuvantul fara diacritice: tuli

Definitie: A TULI -esc intranzitiv popular familiar: A o - la (sau de) fugă (sau la sănătoasa) a pleca repede de undeva; a o lua la fugă. bulgara tulja, sb. tuliti, ucr. tulyty

5 * Cuvantul cu diacritice: tulí
Cuvantul fara diacritice: tuli

Definitie: tuli², tulesc, verb IV (învechit și reg.) 1. a se ascunde, a se adăposti. 2. a porni, a coborî (turmele).

6 * Cuvantul cu diacritice: tulí -lésc -ít
Cuvantul fara diacritice: tuli

Definitie: tuli (-lesc, -it), verb reflexiv – A se ascunde, a se adăposti. Sl. tuliti „a strînge, a înghesui”, cu sensul lui zatuliti „a ascunde”, conform bulgara (za)tulja „a ascunde”, rut. tulyty sja (Cihac, II, 426). Deși dicționarele îl confundă cu cuvîntul următor, credem că e vorba de o simplă omonimie. Conform: pituli.

7 * Cuvantul cu diacritice: tulí -lésc -ít
Cuvantul fara diacritice: tuli

Definitie: tuli (-lesc, -it), verb – 1. A coborî, a veni la vale din munți, a veni în jos. – 2. A se duce, a merge. – 3. A fugi, a o șterge. Origine îndoielnică. Pare să provină din limba slava (veche) tulŭ „fluier; țeavă; sul”, conform tulnic, sau din limba sarba: tuliti „a urla”, care poate au aceeași origine, dar explicația semantică este dificilă. Eset evident că există o legătură între ideea de „a coborî” și cea de „a face zgomot”, căci aceeași dualitate apare în „a tuna, a țipa” și „a urla”; dar punctul de plecare al acestei asocieri nu s-a explicat suficient. După Pușcariu, Dacor., V, 420-5, ar trebui pornit de la ideea de zgomot făcut de pietrele trase de un curent. Pușcariu, Lr., 163, sugerează ideea coborîrii păstorilor sunînd din bucium. Această indicație din urmă pare mai sigură. Ciobanii sau văcarii își petrec ziua în munți și coboară în sat pe înserat, anunțîndu-se în prealabil printr-un semnal de tulnic sau de bucium care indică că vor sosi în curînd. Este posibil să se fi ajuns astfel la o echivalență între ideea de „a suna din bucium” și cea de „a coborî”, datorită confuziei dintre acțiunea reală și simbolul său; dar este însă ciudat, în acest caz, că „a buciuma” nu are și sensul acesta. Tulai, interjectie (se folosește pentru a cere ajutor; exprimă ideea de fugă grăbită), cuvînt care se folosește numai în Trans. și Banat, pare să provină din aceeași sursă, deși der. nu este clară; legătura cu mag. tolvaj „bandit” (Candrea) nici atît.