Tun
Definitie, sens si explicatie
1Tun, tunuri, substantiv neutru
1. Arma de artilerie care arunca proiectile la distanta mare; p. gener. nume dat tuturor armelor de artilerie. ♢ Expresie A scapa ca din (gura de) tun, se spune cand cineva reuseste sa fuga (scapand de o situatie neplacuta). (Poti) sa dai cu tunul, se spune despre cineva care doarme adanc si nu se trezeste usor sau despre un loc unde nu se afla nici o fiinta vie. ♢ (Pus pe langa un verb, ii intensifica actiunea; pe langa un adjectiv, ii da valoare de superlativ; adverbial) A inghetat tun.
Sanatos tun.
2. (În sintagma) Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeasi viteza.
3. (Înv. si popular) Tunet. – Limba Latina Tonus.
1. Arma de artilerie care arunca proiectile la distanta mare; p. gener. nume dat tuturor armelor de artilerie. ♢ Expresie A scapa ca din (gura de) tun, se spune cand cineva reuseste sa fuga (scapand de o situatie neplacuta). (Poti) sa dai cu tunul, se spune despre cineva care doarme adanc si nu se trezeste usor sau despre un loc unde nu se afla nici o fiinta vie. ♢ (Pus pe langa un verb, ii intensifica actiunea; pe langa un adjectiv, ii da valoare de superlativ; adverbial) A inghetat tun.
Sanatos tun.
2. (În sintagma) Tun electronic = parte a unor tuburi electronice care produce un fascicul filiform de electroni cu aceeasi viteza.
3. (Înv. si popular) Tunet. – Limba Latina Tonus.
2Tun substantiv (Militar) (regional) top, (invechit) pusca, (invechit, in Mold. si Bucovina) harmata. (Trage cu -ul.)
3Tun substantiv verifica cuvantul: tunet.
4Tun substantiv neutru, plural tunuri
5Tun -uri n.
Arma de artilerie care arunca proiectile grele la mare distanta. - antiaerian. /v. a tuna
Arma de artilerie care arunca proiectile grele la mare distanta. - antiaerian. /v. a tuna
6Tun, tunuri, substantiv neutru -
4. (Argou) Afacere ilegala (escrocherie, furt, spargere etcetera) de proportii, cu mari sume puse in joc si cu beneficii considerabile pentru participanti. [R. Zafiu – Diversitate stilistica in romana actuala]
4. (Argou) Afacere ilegala (escrocherie, furt, spargere etcetera) de proportii, cu mari sume puse in joc si cu beneficii considerabile pentru participanti. [R. Zafiu – Diversitate stilistica in romana actuala]