Turbă
Definitie, sens si explicatie
1Turbă1, turbe, substantiv feminin Varietate de carbune inferior, format prin carbonizarea partiala a unor resturi de plante de mlastina si folosit mai ales drept combustibil. – Din franceza Tourbe.
2Turbă2, turbe, substantiv feminin (Popular) Turbare (1). ♦ (Rar) Epitet injurios dat unei persoane. – Din Turba (derivat regresiv).
3Turbă substantiv (prin Transilvania) maracie, (invechit) torf. (Carbunele numit -.)
4Turbă substantiv verifica cuvantul: rabie, turbare.
5Turba (carbune, turbare) substantiv feminin, g.-d. art. turbei plural turbe
6Turbă -e f. geologie Carbune inferior de culoare cafenie-inchisa sau neagra, format prin descompunerea lenta a plantelor din mlastini si intrebuintat drept combustibil si ca ingrasamant. [G.-d. Turbei] /<fr. tourbe
7Turbă substantiv feminin (Geol.) Varietate de carbune care se formeaza in locuri mlastinoase, prin carbonizarea lenta a plantelor. [< franceza tourbe, conform limba latina turba].
8Turbă substantiv feminin
1. carbune usor, cafeniu-inchis, in locuri mlastinoase, prin carbonizarea partiala a plantelor.
2. depozit organic din resturi vegetale incomplet descompuse. (< franceza tourbe)
1. carbune usor, cafeniu-inchis, in locuri mlastinoase, prin carbonizarea partiala a plantelor.
2. depozit organic din resturi vegetale incomplet descompuse. (< franceza tourbe)
9Turba (-be), substantiv feminin – Varietate de carbune.
Franceza tourbe. – Derivat turbarie, substantiv feminin (regiune cu turba).
Franceza tourbe. – Derivat turbarie, substantiv feminin (regiune cu turba).