Urmare
Definitie, sens si explicatie
1Urmare, urmari, substantiv feminin
1. Actiunea de a urma si rezultatul ei. ♢ Locutiune conjunctie: Prin (sau, cuvant invechit, in) urmare = asadar, deci. ♦ Consecinta, efect.
2. (Înv.) Procedeu, fapta, purtare. – Verifica cuvantul: Urma.
1. Actiunea de a urma si rezultatul ei. ♢ Locutiune conjunctie: Prin (sau, cuvant invechit, in) urmare = asadar, deci. ♦ Consecinta, efect.
2. (Înv.) Procedeu, fapta, purtare. – Verifica cuvantul: Urma.
2Urmare substantiv
1. continuare. (- in numarul viitor.)
2. succedare. (- cuiva in functie.)
3. frecventare. (- unei forme de invatamant.)
4. verifica cuvantul: consecinta.
1. continuare. (- in numarul viitor.)
2. succedare. (- cuiva in functie.)
3. frecventare. (- unei forme de invatamant.)
4. verifica cuvantul: consecinta.
3Urmare substantiv feminin, g.-d. art. urmarii; plural urmari
4Urmare -ari f. 1) v. A urma. 2) Fapt care rezulta dintr-o actiune; rezultat; efect; consecinta. ♢ Prin - asadar; vasazica; deci. 3) Prelungire a ceva inceput mai inainte; continuare. [G.-d. Urmarii] /v. a urma