Definitie Urmări - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: UrmĂri, urmaresc, verb IV.
Tranzitiv
1. A merge, a se deplasa, a fugi dupa cineva, pe urmele cuiva (pentru a supraveghea, pentru a ajunge, a prinde). ♦ A tine pe cineva sub observatie; a supraveghea. ♦ A face demersuri judiciare impotriva cuiva.
2. A se conduce dupa un anumit principiu, dupa o anumita conceptie calauzitoare.
3. A insoti pe cineva sau ceva cu privirile, cu gandul. ♦ A privi ceva in miscare, in desfasurare.
4. Figurativ A obseda, a chinui, a tortura.
5. A studia o problema, o tema, activitatea cuiva etcetera cu un anumit scop (practic). ♦ A asculta cu atentie o expunere orala, executarea unei compozitii muzicale etcetera
6. A avea drept scop, a tinde la... – Urma + sufix -ari.

Varianta definitie 2: UrmĂri verb
1. verifica cuvantul: fugari.
2. verifica cuvantul: spiona.
3. verifica cuvantul: supraveghea.
4. verifica cuvantul: obseda.
5. verifica cuvantul: viziona.
6. verifica cuvantul: asculta.
7. verifica cuvantul: analiza.
8. verifica cuvantul: examina.
9. verifica cuvantul: aspira.

Varianta definitie 3: Urmari verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural urmaresc, imperfect 3 singular urmarea; conjunctie: prezent 3 singular si plural urmareasca

Varianta definitie 4: A urmĂri -esc tranz. 1) (fiinte) A tine mereu in campul vizual, mergand pe urma. - hotul. 2) A privi cu atentie. - o emisiune. 3) (despre ganduri, sentimente, imagini etcetera) A preocupa in permanenta si complet; a obseda; a stapani. 4) A supune unor observatii (cu gandul); a examina. - cursul evenimentelor. 5) jur. (persoane sau fapte) A supune prevederilor legii. 6) A avea drept scop. - instituirea unui cenaclu. /urma + sufix -ari