Urmaș -ă
Definitie, sens si explicatie
1Urmas, -ă, urmasi, -e, substantiv masculin si feminin:
1. Continuator al unei familii (considerat in raport cu cei din generatiile anterioare lui); descendent, odrasla. ♦ Mostenitor (de bunuri materiale).
2. Succesor intr-o demnitate, intr-o functie.
3. Continuator al unei opere, al unei traditii. – Urma + sufix -as.
1. Continuator al unei familii (considerat in raport cu cei din generatiile anterioare lui); descendent, odrasla. ♦ Mostenitor (de bunuri materiale).
2. Succesor intr-o demnitate, intr-o functie.
3. Continuator al unei opere, al unei traditii. – Urma + sufix -as.
2Urmas antonim: predecesor
3Urmas substantiv
1. coborator, descendent, odrasla, progenitura, scoborator, vita, vlastar, (popular si familiar) prasila, (invechit si reg.) ramasita, (prin Transilvania) porodita, (invechit) maradic, rod, samanta, semintenie, semintie, urmator. (- de domn.)
2. (la plural) verifica cuvantul: posteritate.
3. verifica cuvantul: mostenitor.
4. succesor. (- la tron.)
5. verifica cuvantul: continuator.
1. coborator, descendent, odrasla, progenitura, scoborator, vita, vlastar, (popular si familiar) prasila, (invechit si reg.) ramasita, (prin Transilvania) porodita, (invechit) maradic, rod, samanta, semintenie, semintie, urmator. (- de domn.)
2. (la plural) verifica cuvantul: posteritate.
3. verifica cuvantul: mostenitor.
4. succesor. (- la tron.)
5. verifica cuvantul: continuator.
4Urmas substantiv masculin, plural urmasi
5Urmas -a (-i, -e) m. si f. 1) Persoana care descinde dintr-un neam sau dintr-o familie oarecare; descendent; coborator. 2) Copil care descinde dintr-o familie; progenitura. 3) Persoana care continua cauza cuiva. 4) Persoana care succeda pe cineva intr-un post sau intr-o functie; succesor. -ul tronului. /urma + sufix -as