1
Vântui, persoana 3 vântuiește, verb IV.
1. Intranzitiv (Despre vânt) A sufla cu putere, vijelios.
2. Tranzitiv (În superstiții, subiectul fiind „vântul rău”) A face pe cineva să înnebunească sau să ologească. – Vânt + sufix -ui.
1. Intranzitiv (Despre vânt) A sufla cu putere, vijelios.
2. Tranzitiv (În superstiții, subiectul fiind „vântul rău”) A face pe cineva să înnebunească sau să ologească. – Vânt + sufix -ui.
DEX – dicționarul explicativ
2
A vântui persoana 3 Vântuiește intranzitiv popular (despre vânt) A sufla cu putere. /vânt + sufix -ui
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Vântui verb, indicativ prezent 3 singular vântuiește, imperfect 3 singular vântuia; conjuncție prezent 3 singular și plural vântuiască
DOOM – dicționarul ortografic