1
Mistui, mistui, verb IV.
1. Tranzitiv A transforma alimentele introduse în organism în substanțe direct asimilabile de organism; a digera.
Expresie A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva), a nu tolera.
2. Tranzitiv A distruge, a nimici.
Reflexiv A înceta să mai existe; a dispărea, a pieri.
Tranzitiv și reflexiv Prin specializare A (se) distruge prin ardere, a (se) preface în cenușă.
A cheltui (bani, averi), a irosi.
3. Tranzitiv și reflexiv Figurat A (se) chinui sufletește, a (se) distruge moral și fizic (încetul cu încetul).
4. Tranzitiv și reflexiv A (se) face nevăzut; a (se) ascunde; a (se) dosi. [Prezent indicativ si: mistuiesc] – Din maghiară Emeszteni.
1. Tranzitiv A transforma alimentele introduse în organism în substanțe direct asimilabile de organism; a digera.
Expresie A nu (putea) mistui (pe cineva sau ceva) = a nu putea suporta sau suferi (pe cineva sau ceva), a nu tolera.
2. Tranzitiv A distruge, a nimici.
Reflexiv A înceta să mai existe; a dispărea, a pieri.
Tranzitiv și reflexiv Prin specializare A (se) distruge prin ardere, a (se) preface în cenușă.
A cheltui (bani, averi), a irosi.
3. Tranzitiv și reflexiv Figurat A (se) chinui sufletește, a (se) distruge moral și fizic (încetul cu încetul).
4. Tranzitiv și reflexiv A (se) face nevăzut; a (se) ascunde; a (se) dosi. [Prezent indicativ si: mistuiesc] – Din maghiară Emeszteni.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se mistui mă mistui intranzitiv 1) A se distruge prin ardere; a se transforma în cenușă. 2) A înceta să mai fie în câmpul de vedere al cuiva; a se face nevăzut; a se evapora; a dispărea; a eclipsa. 3) figurat A pierde treptat vigoarea fizică și/sau morală (sub influența unor factori nocivi). /<ungară emeszt
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A mistui mistui tranzitiv 1) (alimente) A transforma în substanțe asimilabile de organism; a digera. 2) figurat A consuma până la terminare; a epuiza. Boala i-a mistuit puterile.
A nu mistui pe cineva (sau Ceva) a nu putea suferi pe cineva (sau ceva). 3) A supune unor chinuri sufletești; a chinui. 4) A face să se mistuie. /<ungară emeszt
A nu mistui pe cineva (sau Ceva) a nu putea suferi pe cineva (sau ceva). 3) A supune unor chinuri sufletești; a chinui. 4) A face să se mistuie. /<ungară emeszt
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Mistui (-uesc, mistuit), verb –
1. A digera. –
2. A consuma, a devora. –
3. A suprima, a anihila. –
4. A ține ascuns, a face să dispară. – Variantă amistui. Maghiară emeszteni (Cihac, II, 516; Tiktin; Mîndrescu 173; Galdi, Dict., 83). – Derivat mistuitor, adjectiv (devorator, vorace).
1. A digera. –
2. A consuma, a devora. –
3. A suprima, a anihila. –
4. A ține ascuns, a face să dispară. – Variantă amistui. Maghiară emeszteni (Cihac, II, 516; Tiktin; Mîndrescu 173; Galdi, Dict., 83). – Derivat mistuitor, adjectiv (devorator, vorace).
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Mistui verb, indicativ și conjuncție prezent 3 singular mistuie, imperfect 3 singular mistuia
DOOM – dicționarul ortografic