Vechil
Definitie, sens si explicatie
1Vechil, vechili, substantiv masculin
1. (În trecut) Persoana care supraveghea si administra munca de pe o mosie, om de incredere al unui mosier; administrator de mosie.
2. (Înv.) Avocat. – Din limba turca: Vekil.
1. (În trecut) Persoana care supraveghea si administra munca de pe o mosie, om de incredere al unui mosier; administrator de mosie.
2. (Înv.) Avocat. – Din limba turca: Vekil.
2Vechil substantiv verifica cuvantul: avocat, loctiitor, regent, substitut.
3Vechil substantiv verifica cuvantul: administrator.
4Vechil substantiv masculin, plural vechili
5Vechil -i m. (in Moldova si Muntenia medievala) Persoana avand misiunea de a dirija si supraveghea munca la o mosie boiereasca; vataf. /< limba turca vekil
6Vechil (-li), substantiv masculin –
1. Substitut, imputernicit, reprezentant. –
2. Avocat, aparator. –
3. Administrator, curator. – Mr. vechil’u.
Limba Turca: (arab.) vekil (Roesler 590; seineanu, Ii, 376; Lokotsch 2154; Ronzevalle 171), conform limba neogreaca: βεϰίλης limba albaneza, bulgara vekil, limba sarba: većil.
Sensurile 1 si 2 sint cuvant invechit – Derivat vechilet, substantiv neutru (putere, autorizatie, mandat), din limba turca: vekjalet; vechilemea, substantiv feminin (putere, mandat), cuvant invechit din limba turca: vekileme; vechilic, substantiv neutru (reprezentare, substituire), din limba turca: vekilik; vechilie, substantiv feminin (slujba, biroul substitutului sau al reprezentantului).
1. Substitut, imputernicit, reprezentant. –
2. Avocat, aparator. –
3. Administrator, curator. – Mr. vechil’u.
Limba Turca: (arab.) vekil (Roesler 590; seineanu, Ii, 376; Lokotsch 2154; Ronzevalle 171), conform limba neogreaca: βεϰίλης limba albaneza, bulgara vekil, limba sarba: većil.
Sensurile 1 si 2 sint cuvant invechit – Derivat vechilet, substantiv neutru (putere, autorizatie, mandat), din limba turca: vekjalet; vechilemea, substantiv feminin (putere, mandat), cuvant invechit din limba turca: vekileme; vechilic, substantiv neutru (reprezentare, substituire), din limba turca: vekilik; vechilie, substantiv feminin (slujba, biroul substitutului sau al reprezentantului).