Venin
Definitie, sens si explicatie
1Venin substantiv verifica cuvantul: bila, fiere, otrava, puroi, rau-tate, toxicitate.
2Venin substantiv neutru, (substante) plural veninuri
3Venin -uri n. 1) Substanta toxica de natura animala, vegetala sau obtinuta pe cale sintetica; otrava; toxina. 2) figurat Atitudine rautacioasa plina de dusmanie. Vorbe cu -. 3) pop.
Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) figurat: Stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ♢ A avea - la (sau Pe) Inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face - a se amari foarte tare. A pune cuiva - la (sau Pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa -ul (Asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum
Lichid galbui-verziu, amar, secretat de ficat; fiere. 4) figurat: Stare de tristete adanca; otrava; mahnire; necaz. ♢ A avea - la (sau Pe) Inima a fi foarte necajit, mahnit. A-si face - a se amari foarte tare. A pune cuiva - la (sau Pe) inima a-i produce cuiva mari neplaceri; a strica rau dispozitia. A-si varsa -ul (Asupra cuiva) a-si manifesta ura, dusmania (fata de cineva). /<lat. venenum
4Venin (-nuri), substantiv neutru – Substanta toxica, otrava. – Mr., megl. virin „pedeapsa, chin”, istr. verir.
Limba Latina vĕnēnum (Puscariu 1872; Rew 9195), conform limba italiana veleno, verifica cuvantul: franceza velin, cat. veri, sp. veneno, beleño, limba albaneza vërer (Philippide, Ii, 657). – Derivat (in)venina, verb (a se otravi, a se intoxica; a infecta); veninat, adjectiv (otravitor); veninarita, substantiv feminin (avrameasa, Gratiola officinalis); veninos, adjectiv (toxic; ticalos).
Limba Latina vĕnēnum (Puscariu 1872; Rew 9195), conform limba italiana veleno, verifica cuvantul: franceza velin, cat. veri, sp. veneno, beleño, limba albaneza vërer (Philippide, Ii, 657). – Derivat (in)venina, verb (a se otravi, a se intoxica; a infecta); veninat, adjectiv (otravitor); veninarita, substantiv feminin (avrameasa, Gratiola officinalis); veninos, adjectiv (toxic; ticalos).