Verb
Definitie, sens si explicatie
1Verb, verbe, substantiv neutru
1. Parte de vorbire care exprima o actiune sau o stare si care se caracterizeaza prin flexiune proprie.
2. (Livresc; la singular) Mijloc, fel de exprimare; limbaj; cuvant. – Din franceza Verbe, limba latina Verbum.
1. Parte de vorbire care exprima o actiune sau o stare si care se caracterizeaza prin flexiune proprie.
2. (Livresc; la singular) Mijloc, fel de exprimare; limbaj; cuvant. – Din franceza Verbe, limba latina Verbum.
2Verb substantiv verifica cuvantul: cuvant, glas, grai, gura, limbaj, termen, voce, vorba.
3Verb substantiv neutru, plural verbe
4Verb ĕ n. lingv. 1) Parte de vorbire care cuprinde cuvinte ce indica actiunea, starea sau existenta unui obiect. ♢ - auxiliar verb care ajuta la formarea timpurilor si modurilor compuse. 2) la sing. livr.
Mod de exprimare prin cuvant; limbaj. /
Mod de exprimare prin cuvant; limbaj. /
5Verb substantiv neutru
1. Parte de vorbire flexibila care exprima o actiune sau o stare.
2. (Poet.; la singular) Cuvant, mijloc de exprimare; limbaj. [Plural -be. / < limba latina verbum, conform franceza verbe].
1. Parte de vorbire flexibila care exprima o actiune sau o stare.
2. (Poet.; la singular) Cuvant, mijloc de exprimare; limbaj. [Plural -be. / < limba latina verbum, conform franceza verbe].
6Verb substantiv neutru
1. parte de vorbire flexibila care exprima o actiune sau o stare.
2. (poet.; singular) cuvant, mijloc de exprimare; limbaj.
3. (informatica) parte a unei instructiuni care precizeaza intrebarile puse unui ordinator. (< franceza verbe, limba latina verbum)
1. parte de vorbire flexibila care exprima o actiune sau o stare.
2. (poet.; singular) cuvant, mijloc de exprimare; limbaj.
3. (informatica) parte a unei instructiuni care precizeaza intrebarile puse unui ordinator. (< franceza verbe, limba latina verbum)