Veritabil -ă
Definitie, sens si explicatie
1Veritabil, -ă, veritabili, -e, adjectiv Conform cu adevarul; adevarat, real, autentic. ♦ Care este pur, care nu este amestecat cu nimic. – Din franceza Veritable.
2Veritabil antonim: neautentic, neveritabil
3Veritabil adjectiv
1. verifica cuvantul: adevarat.
2. adevarat, autentic, curat, neaos, (popular si familiar) sadea, get-beget. (Moldovean -.)
3. adevarat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Arta -.)
4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur -.)
5. verifica cuvantul: natural.
1. verifica cuvantul: adevarat.
2. adevarat, autentic, curat, neaos, (popular si familiar) sadea, get-beget. (Moldovean -.)
3. adevarat, autentic, curat, nefalsificat, original. (Arta -.)
4. autentic, bun, curat, (rar) patent. (Aur -.)
5. verifica cuvantul: natural.
4Veritabil adjectiv m., plural veritabili; f. singular veritabila, plural veritabile
5Veritabil -a (-i, -e) 1) Care este in corespundere cu adevarul; conform ade-varului; veridic; autentic. O intamplare -a. 2) Care nu este imitat; fara impuritati; curat; pur. Aur -. /<fr. veritable
6Veritabil, -ă adjectiv Adevarat, real; autentic. [Conform: franceza veritable, limba italiana veritabile].
7Veritabil, -ă adjectiv conform cu adevarul; adevarat, real; autentic. ♢ pur, neamestecat cu nimic. (< franceza veritable)