Vocativ
Definitie, sens si explicatie
1Vocativ, vocative, substantiv neutru (Gram.) Caz al declinarii care exprima o chemare sau o invocare adresata cuiva. – Din franceza Vocatif, limba latina Vocativus.
2Vocativ substantiv (Gram.) (invechit) chematoare.
3Vocativ substantiv neutru, plural vocative
4Vocativ -e n. lingv.
Caz al declinarii care contine forma speciala pe care o ia substan-tivul pentru a exprima o adresare. /<fr. vocatif, limba latina vocativus
Caz al declinarii care contine forma speciala pe care o ia substan-tivul pentru a exprima o adresare. /<fr. vocatif, limba latina vocativus
5Vocativ substantiv neutru Caz al declinarii care exprima o chemare, o invocare adresata cuiva. [Conform: limba latina (casus) vocativus, franceza vocatif].
6Vocativ substantiv neutru caz al declinarii care exprima o chemare, o invocare adresata cuiva. (< limba latina vocativus, franceza vocatif)