îmbogăți
Definitie, sens si explicatie
1Îmbogăți, imbogatesc, verb Iv.
1. Reflexiv si tranz.
A deveni sau a face sa devina bogat; a (se) inavuti, a (se) instari.
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) adauga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face sa devina sau a deveni mai numeros, mai cuprinzator, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mari. – ÃŽn + bogat.
1. Reflexiv si tranz.
A deveni sau a face sa devina bogat; a (se) inavuti, a (se) instari.
2. Tranzitiv si reflexiv A (se) adauga noi elemente unui bun material sau spiritual, a face sa devina sau a deveni mai numeros, mai cuprinzator, mai complex; a (se) dezvolta, a (se) mari. – ÃŽn + bogat.
2A (se) imbogati antonim: a (se) ruina, a saraci
3Îmbogăți verb
1. a se ajunge, a se capatui, a se chivernisi, a se inavuti, a se instari, a parveni, a se pricopsi. (S-a - prin mijloace necinstite.)
2. a se inavuti, a se inchiaburi, (popular) a se chiaburi. (Un taran care s-a -.)
1. a se ajunge, a se capatui, a se chivernisi, a se inavuti, a se instari, a parveni, a se pricopsi. (S-a - prin mijloace necinstite.)
2. a se inavuti, a se inchiaburi, (popular) a se chiaburi. (Un taran care s-a -.)
4Imbogati verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural imbogatesc, imperfect 3 singular imbogatea; conjunctie: prezent 3 singular si plural imbogateasca
5A se Îmbogăți ma -esc intranzitiv 1) (despre persoane) A deveni bogat; a acumula in cantitati mari bunuri materiale sau spirituale. 2) A se completa cu elemente noi. /in + bogat
6A Îmbogăți -esc tranzitiv 1) A face sa se imbogateasca. 2) (minereuri) A lipsi de substante straine. /in + bogat