înconjur
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽnconjur, (rar) inconjururi, substantiv neutru Ocol, ocolire. ♢ Locutiune adverb Fara inconjur = fara nici o ezitare, fara subterfugii, deschis, direct, pe fata; de-a dreptul.
Cu inconjur (sau cu inconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [Accentuat si; inconjur. – Varianta: Incunjur substantiv neutru] – Din Inconjura (derivat regresiv).
Cu inconjur (sau cu inconjururi) = pe ocolite, pe departe, indirect. [Accentuat si; inconjur. – Varianta: Incunjur substantiv neutru] – Din Inconjura (derivat regresiv).
2ÃŽnconjur substantiv
1. verifica cuvantul: ocol.
2. verifica cuvantul: tur.
1. verifica cuvantul: ocol.
2. verifica cuvantul: tur.
3Inconjur substantiv neutru, plural inconjururi
4ÃŽnconjur -uri n.
Miscare in jurul unui punct sau al unui loc; ocol. -ul pamantului. ♢ Fara - direct; pe fata; pe de-a dreptul. /v. a inconjura
Miscare in jurul unui punct sau al unui loc; ocol. -ul pamantului. ♢ Fara - direct; pe fata; pe de-a dreptul. /v. a inconjura