încuiba
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽncuiba, incuibez, verb I. Reflexiv A-si face cuib; a se vari (unde nu-i este locul); a se oplosi. ♦ Figurativ A patrunde adanc; a se inradacina. [Prez. indicativ si: incuib] – ÃŽn + cuib.
2ÃŽncuiba verb a se inradacina, a se statornici, (figurativ) a se inteleni.
3Incuiba verb, indicativ prezent 1 singular incuibez, 3 singular si plural incuibeaza
4A se ÃŽncuiba ma -ez intranzitiv 1) pop.
A se instala undeva nepoftit, incomodand. 2) fig. (despre sentimente, stari etcetera) A patrunde adanc; a prinde radacini adanci. /in + cuib
A se instala undeva nepoftit, incomodand. 2) fig. (despre sentimente, stari etcetera) A patrunde adanc; a prinde radacini adanci. /in + cuib