îndrumător -oare
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽndrumător, -oare, indrumatori, -oare, adjectiv (Adesea substantivat) Care indrumeaza, orienteaza; calauzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care indrumeaza intr-un domeniu; indrumar. – ÃŽndruma + sufix -ator.
2Îndrumător s., adjectiv
1. substantiv verifica cuvantul: ghid.
2. substantiv calauza, ghid, (livresc) cicerone. (X este - intr-un muzeu.)
3. substantiv calauza, povatuitor, sfatuitor, sfetnic, (livresc) mentor, (invechit si familiar) dascal, (invechit) povata, tocmitor. (X ii serveste drept - in viata.)
4. adjectiv , substantiv calauzitor, povatuitor, sfatuitor, (invechit) indreptator, purtator. (I-a fost un excelent -.)
5. adjectiv verifica cuvantul: indicator.
6. adjectiv povatuitor, sfatuitor, (invechit) invatator. (Carte -.)
1. substantiv verifica cuvantul: ghid.
2. substantiv calauza, ghid, (livresc) cicerone. (X este - intr-un muzeu.)
3. substantiv calauza, povatuitor, sfatuitor, sfetnic, (livresc) mentor, (invechit si familiar) dascal, (invechit) povata, tocmitor. (X ii serveste drept - in viata.)
4. adjectiv , substantiv calauzitor, povatuitor, sfatuitor, (invechit) indreptator, purtator. (I-a fost un excelent -.)
5. adjectiv verifica cuvantul: indicator.
6. adjectiv povatuitor, sfatuitor, (invechit) invatator. (Carte -.)
3Indrumator adjectiv m., plural indrumatori; f. singular si plural indrumatoare
4Îndrumător1 -oare (-ori, -oare) si substantival Care indrumeaza; care orienteaza; calauzitor. Carte -oare. /a indruma + suf. -ator