îndruma
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽndruma, indrumez, verb I. Tranzitiv
1. A arata cuiva drumul, a indrepta in directia potrivita; a calauzi. ♦ Reflexiv (Regional) A se indrepta spre o tinta, a pleca la drum, a porni.
2. A calauzi pe cineva intr-un domeniu, in viata. [Prez. indicativ si: indrum] – ÃŽn + drum.
1. A arata cuiva drumul, a indrepta in directia potrivita; a calauzi. ♦ Reflexiv (Regional) A se indrepta spre o tinta, a pleca la drum, a porni.
2. A calauzi pe cineva intr-un domeniu, in viata. [Prez. indicativ si: indrum] – ÃŽn + drum.
2A indruma antonim: a dezorienta
3ÃŽndruma verb verifica cuvantul: apuca, indrepta, lua, merge, orienta, pasi, pleca, porni.
4ÃŽndruma verb
1. verifica cuvantul: calauzi.
2. verifica cuvantul: dirija.
3. verifica cuvantul: ghida.
4. a calauzi, a conduce, a dirija, a ghida, a indrepta, a orienta, (invechit) a tocmi. (O - pe calea cea buna.)
5. a calauzi, a conduce, a dirija, a ghida, a povatui, a sfatui, (invechit) a drege, a miji, a nastavi. (L-a - bine in viata.)
6. verifica cuvantul: sfatui.
7. verifica cuvantul: pregati.
1. verifica cuvantul: calauzi.
2. verifica cuvantul: dirija.
3. verifica cuvantul: ghida.
4. a calauzi, a conduce, a dirija, a ghida, a indrepta, a orienta, (invechit) a tocmi. (O - pe calea cea buna.)
5. a calauzi, a conduce, a dirija, a ghida, a povatui, a sfatui, (invechit) a drege, a miji, a nastavi. (L-a - bine in viata.)
6. verifica cuvantul: sfatui.
7. verifica cuvantul: pregati.
5Indruma verb, indicativ prezent 1 singular indrumez/indrum, 3 singular si plural indrumeaza/indruma, perf. substantiv 1 singular indrumai
6A ÃŽndruma -ez tranzitiv 1) A orienta indicand directia necesara; a indrepta. 2) A sustine cu sfaturi, cu recomandari; a invata; a sfatui; a povatui. - pe calea cea buna. [si Indrum] /in + drum