înfărma
Definitie, sens si explicatie
1Infarma verb I (reg., cuvant invechit)
1. a imbraca, a impodobi.
2. a pune mana pe ceva; a apuca, a prinde.
1. a imbraca, a impodobi.
2. a pune mana pe ceva; a apuca, a prinde.
2Infarma (-m, -at), verb –
1. (Înv., rar) A imbraca, a impodobi. –
2. A apuca, a prinde.
Origine incerta.
Pare der. din limba latina formāre, conform far(i)ma.
Sensul originar ar fi, in acest caz, „a infasura”, conform sp. componer „a forma” si „a impodobi, a infrumuseta”; insa cel de al doilea sens este mai putin clar.
Dupa Capidan, Dacor., Iii, 758; Draganu, Dacor., Vii, 134; Giuglea, Dacor., X, 58; si Dar, din limba latina in-firmāre „a intari”, cu evolutie semantica la „a apuca strins, a inhata”, care pare mai putin probabil.
Cuvint rar, se foloseste numai in Banat.
Daca ipoteza noastra este corecta, este dublet al lui informa, verb (in Timoc, a imbraca, a impodobi); de la informa, verb (a forma, a constitui, a compune), cuvint vechi, din secolul Xviii, din limba latina informare, cu der. cuvant invechit informaluire, substantiv feminin (informare); si informa, verb, din franceza informer.
1. (Înv., rar) A imbraca, a impodobi. –
2. A apuca, a prinde.
Origine incerta.
Pare der. din limba latina formāre, conform far(i)ma.
Sensul originar ar fi, in acest caz, „a infasura”, conform sp. componer „a forma” si „a impodobi, a infrumuseta”; insa cel de al doilea sens este mai putin clar.
Dupa Capidan, Dacor., Iii, 758; Draganu, Dacor., Vii, 134; Giuglea, Dacor., X, 58; si Dar, din limba latina in-firmāre „a intari”, cu evolutie semantica la „a apuca strins, a inhata”, care pare mai putin probabil.
Cuvint rar, se foloseste numai in Banat.
Daca ipoteza noastra este corecta, este dublet al lui informa, verb (in Timoc, a imbraca, a impodobi); de la informa, verb (a forma, a constitui, a compune), cuvint vechi, din secolul Xviii, din limba latina informare, cu der. cuvant invechit informaluire, substantiv feminin (informare); si informa, verb, din franceza informer.