îngăduință
Definitie, sens si explicatie
1Îngăduință substantiv feminin
1. ÃŽncuviintare, permisiune, voie; indulgenta, toleranta, ingaduiala, ingaduire. ♦ ÃŽntelegere, bunavointa reciproca.
2. (Familiar, rar) Pasuire, ragaz. – ÃŽngadui + sufix -inta.
1. ÃŽncuviintare, permisiune, voie; indulgenta, toleranta, ingaduiala, ingaduire. ♦ ÃŽntelegere, bunavointa reciproca.
2. (Familiar, rar) Pasuire, ragaz. – ÃŽngadui + sufix -inta.
2ÃŽngaduinta antonim: intoleranta
3Îngăduință substantiv verifica cuvantul: amanare, intelegere, pasuiala, pasuire, ragaz.
4Îngăduință substantiv
1. verifica cuvantul: incuviintare.
2. autorizatie, permisiune, voie. (- de a face ceva.)
3. bunavointa, intelegere, marinimie, mila, (invechit si popular) milostenie, (invechit) priinta, (turcism cuvant invechit) musaadea. (A demonstrat multa -.)
4. verifica cuvantul: iertare.
5. indulgenta, ingaduire, toleranta, (rar) tolerantism, (popular) ingaduiala, (invechit) rabdare. (Manifesta prea multa -.)
1. verifica cuvantul: incuviintare.
2. autorizatie, permisiune, voie. (- de a face ceva.)
3. bunavointa, intelegere, marinimie, mila, (invechit si popular) milostenie, (invechit) priinta, (turcism cuvant invechit) musaadea. (A demonstrat multa -.)
4. verifica cuvantul: iertare.
5. indulgenta, ingaduire, toleranta, (rar) tolerantism, (popular) ingaduiala, (invechit) rabdare. (Manifesta prea multa -.)
5Ingaduinta substantiv feminin, g.-d. art. ingaduintei; plural ingaduinte
6Îngăduință f. 1) v. a Îngădui si a se Îngădui. 2) Caracter ingaduitor; indulgenta; toleranta. 3) Atitudine binevoitoare; armonie. 4) Ragaz pentru indeplinirea unei obligatii; amanare. [G.-d. Ingaduintei] /a ingadui + suf. -inta