întemeia
Definitie, sens si explicatie
1ÃŽntemeia, intemeiez, verb I.
1. Tranzitiv A infiinta, a funda (un stat, o institutie etcetera). ♦ (Rar) A zidi, a cladi. ♦ Figurativ A pune temelii durabile; a consolida.
2. Reflexiv Figurativ A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pronuntat: -me-ia] – ÃŽn + temei.
1. Tranzitiv A infiinta, a funda (un stat, o institutie etcetera). ♦ (Rar) A zidi, a cladi. ♦ Figurativ A pune temelii durabile; a consolida.
2. Reflexiv Figurativ A avea ca temei; a se sprijini, a se baza (pe ceva). [Pronuntat: -me-ia] – ÃŽn + temei.
2ÃŽntemeia verb verifica cuvantul: autoriza, fortifica, indreptati, ingadui, intari, justifica, permite.
3ÃŽntemeia verb
1. verifica cuvantul: infiinta.
2. verifica cuvantul: fauri.
3. a infiinta, (invechit figurativ) a aseza. (A - un nou sat.)
4. verifica cuvantul: baza.
1. verifica cuvantul: infiinta.
2. verifica cuvantul: fauri.
3. a infiinta, (invechit figurativ) a aseza. (A - un nou sat.)
4. verifica cuvantul: baza.
4Intemeia verb, indicativ prezent 1 singular intemeiez, 3 singular si plural intemeiaza, 1 plural intemeiem; conjunctie: prezent 3 singular si plural intemeieze; ger. intemeind
5A ÃŽntemeia -iez tranzitiv 1) (intreprinderi, grupari, publicatii, teorii) A face sa ia fiinta (avand un temei real); a fonda; a infiinta; a crea. 2) rar (cladiri, constructii) A ridica, punand temelie trainica; a dura. - un oras. /in + temei
6A se ÃŽntemeia ma -iez intranzitiv A pune temei; a se sprijini; a se baza; a se bizui; a conta. /in + temei