ținc
Definitie, sens si explicatie
1Ținc1, tincuri, substantiv neutru Fiecare dintre proeminentele taiate la capetele a doua scanduri (alternand cu cate o scobitura) pentru a permite o imbucare solida in unghi a celor doua scanduri. – Din limba germana Zinke.
2Ținc2 substantiv masculin verifica cuvantul: Tanc.
3Ținc3 substantiv neutru (Var.) Zinc.
4Ținc substantiv verifica cuvantul: prasila, progenitura, pui, slit.
5Tinc substantiv neutru, plural tincuri
6Ținc -uri n.
Fiecare dintre proeminentele executate la extremitatea a doua scanduri care se imbina, una intrand in golurile celeilalte. /<germ.
Zinke
Fiecare dintre proeminentele executate la extremitatea a doua scanduri care se imbina, una intrand in golurile celeilalte. /<germ.
Zinke
7Tinc, tincuri, substantiv neutru (popular) cep la extremitatea unei scanduri care se imbina cu alta scandura.
8Tinc (-ci), substantiv masculin –
1. Pui de animal. –
2. Copil, tingau. – Varianta tinc.
Mag. cenk (Cihac, Ii, 535; Tiktin). – Derivat tinca (var. tinca), substantiv feminin (catea); tingau, substantiv masculin (flacauas, baietan), cu sufix -au (Philippide, Principii, 154; Graur 192; nu este probabila der. din limba tiganeasca: tsikno „mic”, propusa de Iordan, Introducere in studiul l. rom., 419).
1. Pui de animal. –
2. Copil, tingau. – Varianta tinc.
Mag. cenk (Cihac, Ii, 535; Tiktin). – Derivat tinca (var. tinca), substantiv feminin (catea); tingau, substantiv masculin (flacauas, baietan), cu sufix -au (Philippide, Principii, 154; Graur 192; nu este probabila der. din limba tiganeasca: tsikno „mic”, propusa de Iordan, Introducere in studiul l. rom., 419).