Avînt avînturi
Definitie, sens si explicatie
1Avint (avinturi), substantiv neutru – Pornire, elan, insufletire.
Din vint, cu prep. adverb a-.
Daca aceasta ipoteza nu este gresita, avint trebuie sa fi fost la inceput inteles ca adverb (aceasta valoare nu apare in niciun text cunoscut, dar este cert ca acest cuvint nu apare in texte anterioare secolul Xix, si nici in dialecte).
Constructia ar fi identica, deci, cu acasa, afund, aminte etc; expresia a da avint poate fi foarte bine interpretata a da a vint.
Apoi, cuvintul fiind simtit ca un s., s-a putut deriva de la el verb avinta, formatie probabil artificiala si moderna, motivata de paralelismul franceza elan-elancer, limba germana Schwung-schwingen.
Dupa Dar, avint este formatie postverbala de la avinta, si acesta este o compunere interna, pe baza lui vint.
Derivat avinta, verb (a impinge, a lansa, a arunca).
Din vint, cu prep. adverb a-.
Daca aceasta ipoteza nu este gresita, avint trebuie sa fi fost la inceput inteles ca adverb (aceasta valoare nu apare in niciun text cunoscut, dar este cert ca acest cuvint nu apare in texte anterioare secolul Xix, si nici in dialecte).
Constructia ar fi identica, deci, cu acasa, afund, aminte etc; expresia a da avint poate fi foarte bine interpretata a da a vint.
Apoi, cuvintul fiind simtit ca un s., s-a putut deriva de la el verb avinta, formatie probabil artificiala si moderna, motivata de paralelismul franceza elan-elancer, limba germana Schwung-schwingen.
Dupa Dar, avint este formatie postverbala de la avinta, si acesta este o compunere interna, pe baza lui vint.
Derivat avinta, verb (a impinge, a lansa, a arunca).