1
Berlină, berline, substantiv feminin (Învechit)
1. Trăsură mare închisă, asemănătoare cu cupeul, cu două banchete așezate față în față.
2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din franceză Berline, italiană Berlina.
1. Trăsură mare închisă, asemănătoare cu cupeul, cu două banchete așezate față în față.
2. Autoturism cu două sau patru portiere și cu patru geamuri laterale. – Din franceză Berline, italiană Berlina.
DEX – dicționarul explicativ
2
Berlină substantiv feminin
1. Trăsură în formă de cupeu cu patru locuri (fabricată pentru prima oară la Berlin).
2. Caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri mobile laterale; sedan. [< franceză berline, conform italiană berlina].
1. Trăsură în formă de cupeu cu patru locuri (fabricată pentru prima oară la Berlin).
2. Caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri mobile laterale; sedan. [< franceză berline, conform italiană berlina].
DN – dicționar de neologisme
3
Berlină substantiv feminin
1. trăsură; cupeu cu patru locuri.
2. caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri laterale. (< franceză berline)
1. trăsură; cupeu cu patru locuri.
2. caroserie de automobil cu patru uși și patru geamuri laterale. (< franceză berline)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Berlină substantiv feminin, genitiv-dativ articulat berlinei; plural berline
DOOM – dicționarul ortografic