1
A Borî́ borăsc
1. tranzitiv popular (alimentele) A da afară pe gură; a vomita; a vărsa; a deborda.
2. intranzitiv A da afară pe gură alimentele din stomac. /Origine necunoscută
1. tranzitiv popular (alimentele) A da afară pe gură; a vomita; a vărsa; a deborda.
2. intranzitiv A da afară pe gură alimentele din stomac. /Origine necunoscută
NODEX – noul dicționar explicativ
2
Borî (borăsc, -ît), verb – A vărsa, a vomita.
Latină *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjugare ca în italiană aborrire, provensală, vezi franceză, catalană aborrir, spaniolă aburrir (conform Rew 23).
Cu excepția spaniolă, sensul romanic este cel etimologic, de „a urî”.
Semantismul română se explică prin confuzia firească a reacției de a vomita cu ideea de a disprețui sau urî ceva; conform greacă σϰύβαλον „rest de mîncare, excremente”, față de σϰυβαλίζω „a disprețui”; sau franceză vomir „a vomita” cu sensul de „a urî”; în expresia celui-là, je le vomis.
Cuvîntul este general cunoscut (Alr, 145) și folosit de la Coresi; astfel încît nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah.
Pușcariu, I, 159, că este vorba de un împrumut din țigănească Derivat borală, substantiv feminin (Transilvania de Sud, spermă); borîcios, adjectiv (repugnant, care provoacă greață); borîtor, adjectiv (care vomită, vomitiv); borîtură (variantă borătură), substantiv feminin (vomitat).
Latină *abhŏrrῑre, de la abhŏrrēscĕre, de conjugare ca în italiană aborrire, provensală, vezi franceză, catalană aborrir, spaniolă aburrir (conform Rew 23).
Cu excepția spaniolă, sensul romanic este cel etimologic, de „a urî”.
Semantismul română se explică prin confuzia firească a reacției de a vomita cu ideea de a disprețui sau urî ceva; conform greacă σϰύβαλον „rest de mîncare, excremente”, față de σϰυβαλίζω „a disprețui”; sau franceză vomir „a vomita” cu sensul de „a urî”; în expresia celui-là, je le vomis.
Cuvîntul este general cunoscut (Alr, 145) și folosit de la Coresi; astfel încît nu se poate admite cum, a presupus Juilland, Cah.
Pușcariu, I, 159, că este vorba de un împrumut din țigănească Derivat borală, substantiv feminin (Transilvania de Sud, spermă); borîcios, adjectiv (repugnant, care provoacă greață); borîtor, adjectiv (care vomită, vomitiv); borîtură (variantă borătură), substantiv feminin (vomitat).
DER – dicționarul etimologic
3
Borî́ verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural borăsc, imperfect 3 singular bora; conjuncție prezent 3 singular și plural borască
DOOM – dicționarul ortografic
4
Borî, borăsc, verb IV.
Intranzitiv și tranzitiv (Popular) A vomita. – Etimologie necunoscută
Intranzitiv și tranzitiv (Popular) A vomita. – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
Încă o definiție din alt dicționar
5
Borî, borăsc v.t. v.i. (vulg.)
1. a vomita.
2. a denunța. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
1. a vomita.
2. a denunța. (Notă: Definiția este preluată din Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
Dicționar de argou