Brucă -ci

Brucă (-ci), substantiv feminin – Vătrai.
Origine necunoscută.
Dar îl pune în legătură cu italiană brocco, franceză boche. – Derivat bruci, verb (a ațîța; a înțepa); brucer (variantă brucelnic), substantiv neutru (băț cu care se mestecă mămăliga); brucoi, substantiv neutru (agrafă); bruceală, substantiv feminin (acțiunea de a face găuri cu un băț pentru a pune sămînța); brucitură, substantiv feminin (gaură pentru sămînță).

DER – dicționarul etimologic