Bănuitor -oare
Definitie, sens si explicatie
1Bănuitor, -oare, banuitori, -oare, adjectiv Care banuieste; care este inclinat (in mod exagerat) spre banuiala. ♦ Gelos. [Pronuntat: -nu-i-] – Banui + sufix -tor.
2Banuitor antonim: credul, naiv
3Bănuitor adjectiv , adverb
1. adjectiv neincrezator, suspicios, temator, (livresc) circumspect, incredul, (rar) banuicios, banuielnic, (invechit si reg.) prepuielnic, prepuitor, (regional) nazarnic, (invechit) necredincios, presupuitor. (E un om tare -.)
2. adjectiv , adverb iscoditor, piezis. (Privire -oare; priveste -.)
1. adjectiv neincrezator, suspicios, temator, (livresc) circumspect, incredul, (rar) banuicios, banuielnic, (invechit si reg.) prepuielnic, prepuitor, (regional) nazarnic, (invechit) necredincios, presupuitor. (E un om tare -.)
2. adjectiv , adverb iscoditor, piezis. (Privire -oare; priveste -.)
4Bănuitor adjectiv verifica cuvantul: gelos.
5Banuitor adjectiv m., plural banuitori; f. singular si plural banuitoare
6Bănuitor -oare (-ori, -oare) 1) (despre persoane) Care manifesta banuieli; plin de banuieli; suspicios. 2) (despre manifestari ale oamenilor) Care vadeste banuiala. Privire -oare. /a banui + sufix -tor