1
Căciuli, căciulesc, verb IV.
Reflexiv A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din Căciulă.
Reflexiv A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din Căciulă.
DEX – dicționarul explicativ
2
A se căciuli mă căciulesc intranzitiv A se închina cu umilință (scoțând căciula) pentru a obține o favoare. /Din căciulă
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Căciuli verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural căciulesc, imperfect 3 singular căciulea; conjuncție prezent 3 singular și plural căciulească
DOOM – dicționarul ortografic