1
Ploconi, ploconesc, verb IV.
Reflexiv
1. A se înclina, a se pleca cu respect, cu multă umilință, înaintea cuiva; a saluta cu politețe (exagerată).
2. A arăta o admirație servilă pentru cineva sau ceva; a se linguși, a se umili, a se căciuli. – Din slavă Pokloniti (sen).
Reflexiv
1. A se înclina, a se pleca cu respect, cu multă umilință, înaintea cuiva; a saluta cu politețe (exagerată).
2. A arăta o admirație servilă pentru cineva sau ceva; a se linguși, a se umili, a se căciuli. – Din slavă Pokloniti (sen).
DEX – dicționarul explicativ
2
A se ploconi mă ploconesc intranzitiv 1) A se închina exagerat de politicos (în semn de salut); a face temenele; a se temeni. 2) figurat A manifesta o admirație servilă (față de cineva); a se prosterna. /<slavă poklonit (sen)
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Ploconi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural ploconesc, imperfect 3 singular ploconea; conjuncție prezent 3 singular și plural ploconească
DOOM – dicționarul ortografic