Definitie Ceatlau - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: CeatlẮu, ceatlaie, substantiv neutru (Regional) Bucata de lemn cu care se rasuceste funia sau lantul trecut peste o sarcina (de fan, de lemne etcetera) spre a o strange. ♦ Prajina adaugata la inima carutei spre a inhama inca un cal. ♦ Bat gros; bata, ciomag. [Varianta: Cetlắu substantiv neutru] – Din limba maghiara Csatlo.

Varianta definitie 2: CeatlĂu substantiv verifica cuvantul: aparatoare, bata, ciomag, coarda, maciuca.

Varianta definitie 3: CeatlĂu substantiv verifica cuvantul: cruce.

Varianta definitie 4: Ceatlau substantiv neutru (silabe -tlau), art. ceatlaul; plural ceatlaie/ceatlaie

Varianta definitie 5: CeatlẮu -ie n. popular 1) Bat gros; ciomag; bata. 2) Lovitura data cu un astfel de bat. 3) Bucata de lemn cu care se strange prin rasucire legatoarea unei sarcini (de lemne, de paie etcetera). 4) Bara de lemn, prinsa de inima carutei, la care se inhama inca un cal. [Silabe Cea-tlau] /<ung. csatlo

Varianta definitie 6: Ceatlắu, ceatlaie, substantiv neutru (regional)
1. (invechit) instrument de tortura circular, care se punea pe cap.
2. bucata de lemn, bat cu care se rasuceste funia sau lantul trecut peste o sarcina de fan sau lemne.
3. prajina adaugata la inima carutei, spre a inhama inca un cal.
4. bucata de lemn sau carpa cu care se innadeste ceva; innaditura.
5. aparatoarea saniei; ganjul cu care se leaga de sanie protapul sau tanjala.
6. servet pus in jurul capului contra durerilor de cap.
7. lemn care prinde loitrele cosului in partea dinainte, sus, pe care se poate sedea.
8. bat gros, bata, ciomag.
9. lemn gros, stalp.

Varianta definitie 7: Ceatlắu (-uri), substantiv neutru –
1. Bat cu care se fixeaza legaturile. –
2. Cric de masina. –
3. Prajina legata la greabanul cailor, pentru a permite atelajului a trei cai. –
4. Cerc, instrument de tortura. –
5. Bita, ciomag. – Varianta cetlau.
Mag. csatlo (Cihac, II, 480; Mindrescu, Elementele unguresti, 148; Galdi, Dict., 87); conform limba sarba: čatlov. – Derivat cetlui, verb (a fixa cu un ceatlau; a omori prin gituire; a tortura; a bate, a ciomagi), din mag. csatolni.