1
Cerne, cern, verb III.
1. Tranzitiv (Adesea figurat) A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine.
2. Tranzitiv Figurat A distinge.
3. Intranzitiv unipers.
Figurat A ploua mărunt, a bura.
4. Tranzitiv Figurat A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul; a discerne. – Latină Cernere.
1. Tranzitiv (Adesea figurat) A trece un material prin sită sau prin ciur, pentru a alege sau pentru a separa granulele mai mici de cele mai mari sau pentru a înlătura corpurile străine.
2. Tranzitiv Figurat A distinge.
3. Intranzitiv unipers.
Figurat A ploua mărunt, a bura.
4. Tranzitiv Figurat A alege partea bună, valabilă (dintr-un studiu, dintr-o concepție etc.), eliminând restul; a discerne. – Latină Cernere.
DEX – dicționarul explicativ
2
A Cerne cern
1. tranzitiv 1) (substanțe granuloase și pulverulente) A trece prin sită sau prin ciur (pentru a curăța sau a sorta). cerne făină. Cerne nisip. 2) figurat (persoane, lucruri) A alege după un anumit criteriu; a selecționa.
2. intranzitiv A ploua mărunt și des; a bura; a burnița. /<latină cernere
1. tranzitiv 1) (substanțe granuloase și pulverulente) A trece prin sită sau prin ciur (pentru a curăța sau a sorta). cerne făină. Cerne nisip. 2) figurat (persoane, lucruri) A alege după un anumit criteriu; a selecționa.
2. intranzitiv A ploua mărunt și des; a bura; a burnița. /<latină cernere
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Cerne (cern, cernut), verb –
1. A trece prin sită sau ciur. –
2. A ploua mărunt. –
3. A distinge, a observa, a examina. –
4. (Reflexiv) A aluneca, a pătrunde. – Aromână nțernu, nțearnire, istroromână cernu.
Latină cĕrnĕre (Pușcariu 346; Candrea-dens., 319; Rew 1842; Dar); conform vezi italiană cernere, provensală, spaniolă cerner, vezi franceză serdre, catalană cendre, portugheză cernir. – Derivat cernător, substantiv masculin (persoană care cerne); cernător, substantiv neutru (ciur pentru nisip); cernut, substantiv neutru (acțiunea de a cerne).
1. A trece prin sită sau ciur. –
2. A ploua mărunt. –
3. A distinge, a observa, a examina. –
4. (Reflexiv) A aluneca, a pătrunde. – Aromână nțernu, nțearnire, istroromână cernu.
Latină cĕrnĕre (Pușcariu 346; Candrea-dens., 319; Rew 1842; Dar); conform vezi italiană cernere, provensală, spaniolă cerner, vezi franceză serdre, catalană cendre, portugheză cernir. – Derivat cernător, substantiv masculin (persoană care cerne); cernător, substantiv neutru (ciur pentru nisip); cernut, substantiv neutru (acțiunea de a cerne).
DER – dicționarul etimologic
4
Cerne verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural cern; conjuncție prezent 3 singular și plural cearnă; participiu cernut
DOOM – dicționarul ortografic