Clama
Definitie, sens si explicatie
1Clama, clamez, verb I. Intranzitiv (Livresc) A se manifesta, a se exprima in termeni violenti sau cu strigate; a chema cu voce tare. – Din franceza Clamer.
2Clama verb intr. a chema cu voce tare, a striga. (< franceza clamer)
3Clama verb, indicativ prezent 1 singular clamez, 3 singular si plural clameaza
4Clama verb I. intr. (Rar) A chema cu voce tare, a striga. [< limba latina clamare, conform limba italiana clamare, franceza clamer].
5Clama (clamez, clamat), verb – A striga, a chema cu voce tare.
Limba Latina clamare (secolul Xix). – Derivat clamoare, substantiv feminin (strigat, vuiet), din limba latina clamor.
Limba Latina clamare (secolul Xix). – Derivat clamoare, substantiv feminin (strigat, vuiet), din limba latina clamor.