Comună

Comună, comune, substantiv feminin
1. Unitate de bază administrativ-economică, alcătuită din unul sau mai multe sate și condusă de un primar.
(În evul mediu) Așezare urbană în țările din apusul Europei, dezvoltată în cadrul vechilor cetăți așezate pe marile drumuri comerciale și posedând o anumită autonomie.
2. (În sintagma) Comuna primitivă = prima treaptă de dezvoltare a societății omenești, caracterizată prin munca în comun și prin împărțirea egală a bunurilor materiale. – Din franceză Commune.

DEX – dicționarul explicativ

Comună comune feminin 1) Colectiv de persoane care s-au unit pentru a munci și a duce o viață în comun. Comună de muncă.
Comună primitivă prima formație social-economică omenească. 2): Comuna din Paris guvern revoluționar, creat de muncitorii parizieni în
1871. 3) Diviziune administrativ-teritorială rurală compusă din unul sau mai multe sate și condusă de un primar. 4) (în evul mediu în Europa Occidentală) Oraș care a obținut independența față de stăpânul unui domeniu feudal. [Genitiv-dativ Comunei] /<franceză commune

NODEX – noul dicționar explicativ

Comună substantiv feminin
1. Oraș medieval (dezvoltat în apusul Europei din vechile cetăți situate pe căile de comunicație comercială), care se bucura de o anumită autonomie politică.
Diviziune teritorială, administrată de un primar și de un consiliu municipal.
2. Unitate administrativă compusă din unul sau mai multe sate sau cătune și condusă de un consiliu popular comunal.
3. Comună primitivă = prima formațiune social-economică din istoria societății, corespunzând unor forțe de producție slab dezvoltate, bazată pe proprietatea comună asupra mijloacelor de producție și pe relații de colaborare și ajutor reciproc.
Comuna din Paris = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate; Camera Comunelor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez. [Plural -ne / < franceză commune, italiană comune, conform lat.med. communa].

DN – dicționar de neologisme

Comună substantiv feminin
1. oraș medieval, care se bucura de o anumită autonomie politică.
2. unitate de bază administrativ-teritorială compusă din unul sau mai multe sate.
3. comună primitivă = prima formațiune social-economică din istoria societății, cu nivelul scăzut al forțelor de producție, proprietatea comună asupra mijloacelor de producție și egalitatea în repartiția produselor.
C-a din Paris = formă de guvernare a orașului Paris, instituită în 1871 de masele muncitoare răsculate, prima încercare de instaurare a dictaturii proletariatului; Camera C-elor = una dintre cele două camere ale parlamentului englez. (<franceză commune)

MDN – marele dicționar de neologisme