1
Strună, strune, substantiv feminin
1. Fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etc. care se întinde pe unele instrumente muzicale și produce, prin vibrare, sunete; coardă.
Expresie A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeași părere cu cineva pentru a-i câștiga simpatia, favoarea; a linguși pe cineva.
2. Sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice și răsucite, destinată să țină întinsă pânza ferăstrăului.
Expresie (Adverbial) A merge strună = a merge foarte bine.
Fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit.
3. Parte a frâului care înconjură bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei.
Expresie A ține (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ține din scurt (pe cineva).
4. Compus: struna-cocoșului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale și flori albe (Cerastium). – Din slavă Struna.
1. Fir elastic confecționat din metal, din intestine de animale etc. care se întinde pe unele instrumente muzicale și produce, prin vibrare, sunete; coardă.
Expresie A cânta (sau a bate) cuiva în strună (sau în struna cuiva) = a fi de aceeași părere cu cineva pentru a-i câștiga simpatia, favoarea; a linguși pe cineva.
2. Sfoară bine întinsă, făcută din fire elastice și răsucite, destinată să țină întinsă pânza ferăstrăului.
Expresie (Adverbial) A merge strună = a merge foarte bine.
Fir plastic sau metalic de care se leagă cârligul unei unelte de pescuit.
3. Parte a frâului care înconjură bărbia calului și se prinde de cele două capete ale zăbalei.
Expresie A ține (pe cineva) în strună = a înfrâna, a ține din scurt (pe cineva).
4. Compus: struna-cocoșului = numele a două plante erbacee cu frunzele ovale și flori albe (Cerastium). – Din slavă Struna.
DEX – dicționarul explicativ
2
Strună strune feminin 1) popular Fir elastic, flexibil, care, fiind fixat la instrumentele muzicale (vioară, pian etc.), produce oscilații acustice; coardă.
A zice din strună a cânta la vioară (sau la cobză). A cânta cuiva în strună (sau În struna cuiva) a susține pe cineva în acțiunile lui; a ține hangul. A o întoarce pe altă strună a) a-și schimba atitudinea față de cineva, devenind mai sever; b) a schimba vorba; c) a-și schimba părerea. Treaba merge (sau Lucrurile merg) strună treaba (sau lucrurile) se desfășoară foarte bine. 2) Parte a frâului care trece pe sub bărbia calului.
A ține pe cineva în strună a înfrâna pornirile cuiva; a ține din scurt pe cineva. /<slavă struna
A zice din strună a cânta la vioară (sau la cobză). A cânta cuiva în strună (sau În struna cuiva) a susține pe cineva în acțiunile lui; a ține hangul. A o întoarce pe altă strună a) a-și schimba atitudinea față de cineva, devenind mai sever; b) a schimba vorba; c) a-și schimba părerea. Treaba merge (sau Lucrurile merg) strună treaba (sau lucrurile) se desfășoară foarte bine. 2) Parte a frâului care trece pe sub bărbia calului.
A ține pe cineva în strună a înfrâna pornirile cuiva; a ține din scurt pe cineva. /<slavă struna
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Strună (-ne), substantiv feminin –
1. Coardă. –
2. Botar, zăbăluță. –
3. Flictenă.
Slavă (bulgară, sârbă) struna (Cihac, II, 377; Miklosich, Slaw.
Elem., 46; Conev 73). – Derivat struni (variantă înstruni), verb (a întinde o coardă; a întinde pînza ferăstrăului de mînă; a acorda un instrument de coarde; a întinde arcul; a înfrîna calul; a subjuga, a înfrîna); struneală, substantiv feminin (pană, strunire).
1. Coardă. –
2. Botar, zăbăluță. –
3. Flictenă.
Slavă (bulgară, sârbă) struna (Cihac, II, 377; Miklosich, Slaw.
Elem., 46; Conev 73). – Derivat struni (variantă înstruni), verb (a întinde o coardă; a întinde pînza ferăstrăului de mînă; a acorda un instrument de coarde; a întinde arcul; a înfrîna calul; a subjuga, a înfrîna); struneală, substantiv feminin (pană, strunire).
DER – dicționarul etimologic
4
Strună, strune, substantiv feminin (regional)
1. panarițiu.
2. bătătură (în talpă).
3. cicatrice rămasă după vaccinare.
4. nume de boală (la oameni).
1. panarițiu.
2. bătătură (în talpă).
3. cicatrice rămasă după vaccinare.
4. nume de boală (la oameni).
Dicționar de arhaisme și regionalisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Strună substantiv feminin, genitiv-dativ articulat strunei; plural strune
DOOM – dicționarul ortografic