1
Concatenație, concatenații, substantiv feminin
1. (Lingvistică) Înlănțuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic.
2. (Literatură) Înlănțuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din franceză Concatenation.
1. (Lingvistică) Înlănțuire a elementelor vecine, în plan sintagmatic.
2. (Literatură) Înlănțuire retorică de anadiploze succesive; epiplocă. – Din franceză Concatenation.
DEX – dicționarul explicativ
2
Concatenație substantiv feminin (Literatură) Figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin unele cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă. [< franceză concatenation, latină concatenatio].
DN – dicționar de neologisme
3
Concatenație substantiv feminin
1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă.
2. (lingvistică) înlănțuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (prin extensiune) înlănțuire de elemente constitutive (cauze și efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere. (<franceză concatenation, latină concatenatio)
1. figură de stil constând în înlăturarea membrelor unei perioade prin cuvinte împrumutate de la un membru precedent; înlănțuire retorică de anadiploze succesive; conexiune; epiplocă.
2. (lingvistică) înlănțuire de elemente vecine, în plan sintagmatic; (prin extensiune) înlănțuire de elemente constitutive (cauze și efecte, termeni ai unui silogism etc.); juxtapunere. (<franceză concatenation, latină concatenatio)
MDN – marele dicționar de neologisme
4
Concatenație substantiv feminin (silabe -ți-e), plural concatenații
DOOM – dicționarul ortografic