Definitie Concurs - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: ConcÚrs, concursuri, substantiv neutru
1. Întrecere (sportiva) care se termina intotdeauna cu un clasament si cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanti.
2. Examen pentru dobandirea, in ordinea clasificarii, a unui post, a unei catedre, a unei burse etcetera sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant.
3. Ajutor, sprijin, colaborare. ♢ Concurs de imprejurari = totalitatea imprejurarilor care se intalnesc intr-un anumit moment; conjunctura. ♢ Locutiune verb A da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva).
A-si da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva). – Din franceza Concours, limba latina Concursus.

Varianta definitie 2: ConcÚrs substantiv
1. competitie, intrecere. (- de atletism.)
2. verifica cuvantul: ajutor.
3. ajutor, contributie, sprijin. (-ul lui a fost hotarator.)

Varianta definitie 3: ConcÚrs substantiv verifica cuvantul: acord, aprobare, asentiment, aviz, consimtamant, consimtire, incuvi-intare, ingaduinta, invoiala, invoire, permisiune, voie, vointa, vrere.

Varianta definitie 4: ConcÚrs substantiv neutru
1. examen pentru selectionarea candidatilor la admiterea intr-o institutie de invatamant sau pentru a obtine un post, o bursa etcetera
2. intrecere; competitie sportiva.
3. ajutor, sprijin; colaborare; contributie. o a-si da ŭl (la ceva) = a colabora; - de imprejurari = conjunctura. (< franceza concours, limba latina concursus)

Varianta definitie 5: Concurs substantiv neutru, plural concursuri

Varianta definitie 6: ConcÚrs -uri n. 1) Lupta intre doua sau mai multe persoane (state, organizatii) care urmaresc acelasi avantaj sau acelasi rezultat; intrecere; concurenta; competitie. 2) Examen prin care mai multi candidati concureaza pentru un numar limitat de locuri sau pentru admiterea intr-o institutie de invatamant. 3) Reuniune constand in lupta pentru intaietate in una sau mai multe probe sportive; intrecere sportiva; competitie. 4) rar Sustinere materiala sau morala; ajutor; sprijin; reazem. ♢ - de imprejurari ansamblu de imprejurari care influenteaza la un moment dat o serie de lucruri; coincidenta de fapte. /<fr. concurs, limba latina concursus

Varianta definitie 7: ConcÚrs substantiv neutru
1. Întrecere; competitie sportiva.
2. Examen pentru selectia candidatilor la intrarea intr-o institutie de invatamant sau pentru a obtine un post, o bursa etcetera
3. Ajutor, sprijin; colaborare; contributie. ♢ A-si da concursul (la ceva) = a colabora (la ceva); concurs de imprejurari = totalitatea faptelor, a imprejurarilor care coincid intr-un anumit moment; conjunctura. [Conform: franceza concours, limba latina concursus].