1
Concurs, concursuri, substantiv neutru
1. Întrecere (sportivă) care se termină întotdeauna cu un clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți.
2. Examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ.
3. Ajutor, sprijin, colaborare.
Concurs de împrejurări = totalitatea împrejurărilor care se întâlnesc într-un anumit moment; conjunctură.
Locuțiune verb A da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva). A-și da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva). – Din franceză Concours, latină Concursus.
1. Întrecere (sportivă) care se termină întotdeauna cu un clasament și cu acordarea unor premii celor mai buni dintre participanți.
2. Examen pentru dobândirea, în ordinea clasificării, a unui post, a unei catedre, a unei burse etc. sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ.
3. Ajutor, sprijin, colaborare.
Concurs de împrejurări = totalitatea împrejurărilor care se întâlnesc într-un anumit moment; conjunctură.
Locuțiune verb A da (cuiva) concursul = a ajuta (pe cineva). A-și da concursul (la ceva) = a contribui (la ceva), a colabora (la ceva). – Din franceză Concours, latină Concursus.
DEX – dicționarul explicativ
2
Concurs substantiv neutru
1. examen pentru selecționarea candidaților la admiterea într-o instituție de învățământ sau pentru a obține un post, o bursă etc.
2. întrecere; competiție sportivă.
3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuție. o a-și da ŭl (la ceva) = a colabora; concurs de împrejurări = conjunctură. (< franceză concours, latină concursus)
1. examen pentru selecționarea candidaților la admiterea într-o instituție de învățământ sau pentru a obține un post, o bursă etc.
2. întrecere; competiție sportivă.
3. ajutor, sprijin; colaborare; contribuție. o a-și da ŭl (la ceva) = a colabora; concurs de împrejurări = conjunctură. (< franceză concours, latină concursus)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Concurs concursuri neutru 1) Luptă între două sau mai multe persoane (state, organizații) care urmăresc același avantaj sau același rezultat; întrecere; concurență; competiție. 2) Examen prin care mai mulți candidați concurează pentru un număr limitat de locuri sau pentru admiterea într-o instituție de învățământ. 3) Reuniune constând în lupta pentru întâietate în una sau mai multe probe sportive; întrecere sportivă; competiție. 4) rar Susținere materială sau morală; ajutor; sprijin; reazem.
Concurs de împrejurări ansamblu de împrejurări care influențează la un moment dat o serie de lucruri; coincidență de fapte. /<franceză concurs, latină concursus
Concurs de împrejurări ansamblu de împrejurări care influențează la un moment dat o serie de lucruri; coincidență de fapte. /<franceză concurs, latină concursus
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Concurs substantiv neutru
1. Întrecere; competiție sportivă.
2. Examen pentru selecția candidaților la intrarea într-o instituție de învățământ sau pentru a obține un post, o bursă etc.
3. Ajutor, sprijin; colaborare; contribuție.
A-și da concursul (la ceva) = a colabora (la ceva); concurs de împrejurări = totalitatea faptelor, a împrejurărilor care coincid într-un anumit moment; conjunctură. [Conform franceză concours, latină concursus].
1. Întrecere; competiție sportivă.
2. Examen pentru selecția candidaților la intrarea într-o instituție de învățământ sau pentru a obține un post, o bursă etc.
3. Ajutor, sprijin; colaborare; contribuție.
A-și da concursul (la ceva) = a colabora (la ceva); concurs de împrejurări = totalitatea faptelor, a împrejurărilor care coincid într-un anumit moment; conjunctură. [Conform franceză concours, latină concursus].
DN – dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Concurs substantiv neutru, plural concursuri
DOOM – dicționarul ortografic