1
Contextură, contexturi, substantiv feminin
1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei.
2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din franceză Contexture.
1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei.
2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din franceză Contexture.
DEX – dicționarul explicativ
2
Contextură substantiv feminin
1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei.
2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură.
(figurat) structură, schelet. (< franceză contexture)
1. mod de împletire a firelor unei țesături, care definesc structura ei.
2. mod în care sunt legate între ele diversele elemente ale unui tot; înlănțuire; legătură.
(figurat) structură, schelet. (< franceză contexture)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Contextură contexturi feminin 1) Mod în care sunt îmbinate elementele unui întreg. 2) Ansamblu de elemente care definesc modul de alcătuire al unei țesături. /<franceză contexture
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Contextură substantiv feminin Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire; legătură. [< franceză contexture].
DN – dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Contextură substantiv feminin → textură
DOOM – dicționarul ortografic