Contract
Definitie, sens si explicatie
1Contract substantiv neutru
1. conventie, intelegere scrisa prin care doua sau mai multe parti se obliga reciproc la ceva. o - de munca = contract potrivit caruia cineva se obliga sa presteze o anumita munca in schimbul unei retributii; - colectiv de munca = contract incheiat de o institutie sau intreprindere cu muncitorii si functionatii respectivi, reprezentati prin comitetul sindicatului; - economic = contract intre doua intreprinderi prin care o parte se obliga sa livreze anumite produse, sa presteze un serviciu sau sa execute o lucrare, iar cealalta sa plateasca pretul marfii sau al lucrarii, ori tariful serviciului efectuat.
2. teoria ŭlui social = teorie rationalista potrivit careia statul ar fi aparut ca urmare a unei conventii intre oameni.
3. (bridge) numar de levate la care s-a angajat un jucator. (< limba latina contractus, franceza contrat)
1. conventie, intelegere scrisa prin care doua sau mai multe parti se obliga reciproc la ceva. o - de munca = contract potrivit caruia cineva se obliga sa presteze o anumita munca in schimbul unei retributii; - colectiv de munca = contract incheiat de o institutie sau intreprindere cu muncitorii si functionatii respectivi, reprezentati prin comitetul sindicatului; - economic = contract intre doua intreprinderi prin care o parte se obliga sa livreze anumite produse, sa presteze un serviciu sau sa execute o lucrare, iar cealalta sa plateasca pretul marfii sau al lucrarii, ori tariful serviciului efectuat.
2. teoria ŭlui social = teorie rationalista potrivit careia statul ar fi aparut ca urmare a unei conventii intre oameni.
3. (bridge) numar de levate la care s-a angajat un jucator. (< limba latina contractus, franceza contrat)
2Contract substantiv
1. verifica cuvantul: intelegere.
2. (Jur.) conventie, (invechit si reg.) zdelca. (- de vanzare-cumparare.)
1. verifica cuvantul: intelegere.
2. (Jur.) conventie, (invechit si reg.) zdelca. (- de vanzare-cumparare.)
3Contract substantiv neutru, plural contracte
4Contract -e n. 1) Acord stabilit intre doua persoane sau intre doua grupuri sociale; conventie. 2) Tratat international cu caracter bilateral sau multilateral; conventie. /<fr. contract, limba latina contractus
5Contract substantiv neutru
1. Conventie (scrisa) prin care doua sau mai multe parti se obliga reciproc la ceva. ♢ Contract de munca = intelegere potrivit careia cineva se obliga sa presteze o anumita munca in schimbul unei retributii; contract colectiv (de munca) = conventie scrisa incheiata de o institutie sau de o intreprindere cu muncitorii si functionarii repectivi, reprezentati prin comitetul sindicatului.
2. Contract social = teorie idealista potrivit careia statul ar fi aparut ca urmare a unei conventii prin care oamenii renuntau de bunavoie la drepturile lor „naturale” in folosul unui organ suprem, care se obliga sa le apere viata, securitatea si proprietatea. [Plural -te, -turi. / < limba latina contractus, conform franceza contrat].
1. Conventie (scrisa) prin care doua sau mai multe parti se obliga reciproc la ceva. ♢ Contract de munca = intelegere potrivit careia cineva se obliga sa presteze o anumita munca in schimbul unei retributii; contract colectiv (de munca) = conventie scrisa incheiata de o institutie sau de o intreprindere cu muncitorii si functionarii repectivi, reprezentati prin comitetul sindicatului.
2. Contract social = teorie idealista potrivit careia statul ar fi aparut ca urmare a unei conventii prin care oamenii renuntau de bunavoie la drepturile lor „naturale” in folosul unui organ suprem, care se obliga sa le apere viata, securitatea si proprietatea. [Plural -te, -turi. / < limba latina contractus, conform franceza contrat].
6Contract (contracte), substantiv neutru – Acord incheiat intre doua sau mai multe persoane.
Limba Latina contractus (secolul Xviii), sau din franceza contrat, cu influenta lui act. – Derivat contractual, adjectiv , din franceza; contracta, verb din franceza contracter; contractant, substantiv masculin, din franceza; contracciu, substantiv masculin (concesionar), probabil prin intermediul limba turca: kontrato, cu sufix -çi; contractil, adjectiv (contractabil); contractiune, substantiv feminin (contractare); contractura, substantiv feminin (contractare).
Limba Latina contractus (secolul Xviii), sau din franceza contrat, cu influenta lui act. – Derivat contractual, adjectiv , din franceza; contracta, verb din franceza contracter; contractant, substantiv masculin, din franceza; contracciu, substantiv masculin (concesionar), probabil prin intermediul limba turca: kontrato, cu sufix -çi; contractil, adjectiv (contractabil); contractiune, substantiv feminin (contractare); contractura, substantiv feminin (contractare).