Copoi
Definitie, sens si explicatie
1Copoi, copoi, substantiv masculin
1. Caine de vanatoare de talie mare, care urmareste vanatul dupa miros; ogar, prepelicar, capau. ♦ Caine politist folosit in urmarit.
2. (Argou) Nume dat agentilor de politie. – Conform: limba maghiara k o p o.
1. Caine de vanatoare de talie mare, care urmareste vanatul dupa miros; ogar, prepelicar, capau. ♦ Caine politist folosit in urmarit.
2. (Argou) Nume dat agentilor de politie. – Conform: limba maghiara k o p o.
2Copoi substantiv verifica cuvantul: agent.
3Copoi substantiv masculin, plural copoi, art. copoii
4Copoi - m. 1) Rasa de caini de vanatoare de talie mare, care urmareste vanatul dupa miros. 2) Caine din aceasta rasa. 3) Caine politist folosit la urmarirea infractorilor. 4) depr.
Agent de politie. /ung. kopo
Agent de politie. /ung. kopo
5Copoi (copoi), substantiv masculin –
1. Ciine politist, ciine de vinatoare. –
2. Politist, spion. – Varianta copou, capau, capau.
Mag. kopo (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, Ii, 493; Galdi, Dict., 112).
Forma primitiva este copou, de la al carui plural s-a format un nou sing. (conform Byck-graur 22). – Derivat capauca (var. capauca, copauca, copoaica), substantiv feminin (catea de vinatoare); copoiesc, adjectiv (propiu copoilor); copoieste, adverb (in felul copoilor).
Din rom. provine bulgara kopoi (Capidan, Raporturile, 216).
1. Ciine politist, ciine de vinatoare. –
2. Politist, spion. – Varianta copou, capau, capau.
Mag. kopo (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, Ii, 493; Galdi, Dict., 112).
Forma primitiva este copou, de la al carui plural s-a format un nou sing. (conform Byck-graur 22). – Derivat capauca (var. capauca, copauca, copoaica), substantiv feminin (catea de vinatoare); copoiesc, adjectiv (propiu copoilor); copoieste, adverb (in felul copoilor).
Din rom. provine bulgara kopoi (Capidan, Raporturile, 216).