1
Cutumă, cutume, substantiv feminin Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată: consuetudine, obicei.
(În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din franceză Coutume.
(În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din franceză Coutume.
DEX – dicționarul explicativ
2
Cutumă cutume feminin Normă de drept nescrisă, consfințită prin tradiție; obiceiul pământului. /<franceză coutume
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Cutumă substantiv feminin (Juridic) Normă de drept nescrisă, adoptată prin tradiție; consuetudine. [< franceză coutume].
DN – dicționar de neologisme
4
Cutumă substantiv feminin normă de drept nescrisă, adoptată prin tradiție; consuetudine. (< franceză coutume)
MDN – marele dicționar de neologisme
Încă o definiție din alt dicționar
5
Cutumă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat cutumei; plural cutume
DOOM – dicționarul ortografic