Dafin
Definitie, sens si explicatie
1Dafin, dafini, substantiv masculin Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase si aromatice si cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ♢ Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment. ♦ (La plural sau, rar, in sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se impodobeau in antichitate invingatorii; figurat glorie, succes. – Din scr. Dafina.
2Dafin substantiv verifica cuvantul: salcam.
3Dafin substantiv (Botanica; Laurus nobilis) laur, (prin Transilvania) luban.
4Dafin substantiv masculin, plural dafini
5Dafin -i m.
Arbust tropical inalt cu frunze persistente, lucioase si mirositoare, folosite drept condiment; laur. /< limba sarba: dafina
Arbust tropical inalt cu frunze persistente, lucioase si mirositoare, folosite drept condiment; laur. /< limba sarba: dafina
6Dafin (-ni), substantiv masculin –
1. Laur (Laurus nobilis). –
2. (Oltenia) Salcim.
Gr. δάφνη, prin intermediul limba latina daphinus (Puscariu 482; Candrea, Élements, 23; Diculescu, Elementele, 481; Sandfeld 18), conform afin.
Dupa alti cercetatori (Cihac, Ii, 654; Candrea), din limba slava (veche) (bg., limba sarba:) dafina, conform limba albaneza dafinë, dafën, limba turca: dafne; insa chiar cuvintul limba slava (veche) provine din limba latina sau din rom. (conform Miklosich, Elem., 406).
1. Laur (Laurus nobilis). –
2. (Oltenia) Salcim.
Gr. δάφνη, prin intermediul limba latina daphinus (Puscariu 482; Candrea, Élements, 23; Diculescu, Elementele, 481; Sandfeld 18), conform afin.
Dupa alti cercetatori (Cihac, Ii, 654; Candrea), din limba slava (veche) (bg., limba sarba:) dafina, conform limba albaneza dafinë, dafën, limba turca: dafne; insa chiar cuvintul limba slava (veche) provine din limba latina sau din rom. (conform Miklosich, Elem., 406).