Deferi
Definitie, sens si explicatie
1Deferi, defer, verb Iv.
Tranzitiv
1. (Determinat prin „justitiei”, „tribunalului” etcetera) A trimite (pe cineva) inaintea unui organ de judecata sau de urmarire penala; a supune o cauza unui for judecatoresc.
2. (Neobisnuit) A acorda, a conferi (o cinste, o demnitate, o distinctie). – Din franceza Deferer, limba latina Deferre.
Tranzitiv
1. (Determinat prin „justitiei”, „tribunalului” etcetera) A trimite (pe cineva) inaintea unui organ de judecata sau de urmarire penala; a supune o cauza unui for judecatoresc.
2. (Neobisnuit) A acorda, a conferi (o cinste, o demnitate, o distinctie). – Din franceza Deferer, limba latina Deferre.
2Deferi verb tr.
1. a acorda, a conferi (un titlu, onoruri etcetera)
2. a supune spre judecare in fata justitiei. o a - juramant = a cere cuiva, in lipsa de alte probe, sa jure in fata justitiei. (< franceza deferer, limba latina deferre)
1. a acorda, a conferi (un titlu, onoruri etcetera)
2. a supune spre judecare in fata justitiei. o a - juramant = a cere cuiva, in lipsa de alte probe, sa jure in fata justitiei. (< franceza deferer, limba latina deferre)
3Deferi verb verifica cuvantul: acorda, atribui, conferi, da, decerna.
4Deferi (a acorda un titlu, a trimite in judecata) verb, indicativ prezent 1 singular defer, 3 singular si plural defera, imperfect 3 singular deferea; conjunctie: prezent 3 singular si plural defere
5A deferi defer tranzitiv 1) (persoane) A trimite spre judecare. - justitiei un acuzat. ♢ - juramant a depune juramant (in fata judecatii). 2) rar (distinctii, onoruri) A acorda drept recompensa pentru succesele obtinute intr-un domeniu de activitate; a conferi. /<fr. deferer, lat. deferre
6Deferi verb Iv. tr.
1. A acorda, a da, a conferi (un titlu, onoruri etcetera).
2. A trimite in judecata, a supune spre judecare in fata justitiei. ♢ A deferi juramant = a cere cuiva, in lipsa de alte probe, sa jure in fata justitiei. [P.i. defer. / < franceza deferer, limba latina deferre].
1. A acorda, a da, a conferi (un titlu, onoruri etcetera).
2. A trimite in judecata, a supune spre judecare in fata justitiei. ♢ A deferi juramant = a cere cuiva, in lipsa de alte probe, sa jure in fata justitiei. [P.i. defer. / < franceza deferer, limba latina deferre].