1
Deșert, -artă, (1) deșerți, -arte, adjectiv, (II) deșerturi, substantiv neutru I. Adjectiv
1. Care nu conține nimic în interior; gol.
2. (Despre terenuri, țări, regiuni) Lipsit de vietăți și de vegetație; pustiu.
Nelocuit, nepopulat.
3. Figurat Lipsit de temei; amăgitor.
4. Figurat Fără rezultat; nefolositor, zadarnic. II. Substantiv neutru
1. Spațiu gol; pustietate.
Locuțiune adverb În deșert = A) (în legătură cu privirea) în gol, fără țintă; B) în van, zadarnic.
2. Regiune cu climă aridă, cu ploi extrem de puține, în care viața vegetală și animală este foarte redusă, iar populația foarte rară; pustiu;
3. (În limbajul bisericesc; în expresie) A lua în deșert = a batjocori; a nesocoti.
4. (Popular) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Latină (I) Desertus, (II) din latină Desertum, franceză Desert.
1. Care nu conține nimic în interior; gol.
2. (Despre terenuri, țări, regiuni) Lipsit de vietăți și de vegetație; pustiu.
Nelocuit, nepopulat.
3. Figurat Lipsit de temei; amăgitor.
4. Figurat Fără rezultat; nefolositor, zadarnic. II. Substantiv neutru
1. Spațiu gol; pustietate.
Locuțiune adverb În deșert = A) (în legătură cu privirea) în gol, fără țintă; B) în van, zadarnic.
2. Regiune cu climă aridă, cu ploi extrem de puține, în care viața vegetală și animală este foarte redusă, iar populația foarte rară; pustiu;
3. (În limbajul bisericesc; în expresie) A lua în deșert = a batjocori; a nesocoti.
4. (Popular) Partea scobită a corpului la animale cuprinsă între ultima coastă și osul șoldului. – Latină (I) Desertus, (II) din latină Desertum, franceză Desert.
DEX – dicționarul explicativ
2
Deșert, -artă I. substantiv neutru (spațiu) gol; pustiu.
(regiune) întinsă, nisipoasă, cu ploi puține, lipsită de vegetație și cu populație foarte rară.
II. adjectiv (figurat) fără temei. o în deșert = zadarnic. (< latină desertum, franceză desert)
(regiune) întinsă, nisipoasă, cu ploi puține, lipsită de vegetație și cu populație foarte rară.
II. adjectiv (figurat) fără temei. o în deșert = zadarnic. (< latină desertum, franceză desert)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Deșert2 deșuri neutru 1) Spațiu gol.
A ieși cu deșul a ieși cuiva înainte cu căldarea goală. În deșert a) în gol; b) fără rost; zadarnic. 2) Regiune întinsă nisipoasă (aproape) lipsită de vegetație din cauza aridității solului; pustiu. 3) popular (la om și la animale) Parte a corpului dintre ultima coastă și șold. /<latină desertum, franceză desert
A ieși cu deșul a ieși cuiva înainte cu căldarea goală. În deșert a) în gol; b) fără rost; zadarnic. 2) Regiune întinsă nisipoasă (aproape) lipsită de vegetație din cauza aridității solului; pustiu. 3) popular (la om și la animale) Parte a corpului dintre ultima coastă și șold. /<latină desertum, franceză desert
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Deșert1 deșartă (deșerți, deșarte) 1) (despre recipiente, încăperi) Care nu are nimic în interior; gol. 2) (despre fructe, legume, semințe) Care este lipsit de miez. 3) figurat Care nu are conținut; fără sens. Minte deșartă. 4) figurat Care nu poate fi realizat; de nerealizat; imposibil; irealizabil. Speranțe deșert arte. 5) (despre terenuri, regiuni) Care este lipsit de vegetație, de populație; pustiu. /<latină desertum, franceză desert
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 4 definiții din alte dicționare
5
Deșert substantiv neutru
1. Spațiu gol; pustiu, pustietate.
2. Regiune întinsă, nisipoasă, cu ploi puține, lipsită de vegetație și cu populație foarte rară. [< latină desertus, conform franceză desert].
1. Spațiu gol; pustiu, pustietate.
2. Regiune întinsă, nisipoasă, cu ploi puține, lipsită de vegetație și cu populație foarte rară. [< latină desertus, conform franceză desert].
DN – dicționar de neologisme
6
Deșert (-șartă), adjectiv –
1. Pustiu, nepopulat. –
2. Gol, care nu conține nimic în interior. –
3. Van, sterp, zadarnic.
Aromână (dișertat), meglenoromână dișǫrt, istroromână deșǫrt.
Latină dĕsĕrtus (Pușcariu 515; Candrea-dens., 487; Rew 2592). – Derivat deșert, substantiv neutru (gol; pustiu); deșerta, verb (a goli, a evacua), aromână dișertare (după Pușcariu 517 și Candrea-dens., 488, din latină *dĕsĕrtāre, ipoteză ce pare inutilă); deșertăciune, substantiv feminin (vanitate); deșertate (variantă deșerție), substantiv feminin (învechit, vanitate).
1. Pustiu, nepopulat. –
2. Gol, care nu conține nimic în interior. –
3. Van, sterp, zadarnic.
Aromână (dișertat), meglenoromână dișǫrt, istroromână deșǫrt.
Latină dĕsĕrtus (Pușcariu 515; Candrea-dens., 487; Rew 2592). – Derivat deșert, substantiv neutru (gol; pustiu); deșerta, verb (a goli, a evacua), aromână dișertare (după Pușcariu 517 și Candrea-dens., 488, din latină *dĕsĕrtāre, ipoteză ce pare inutilă); deșertăciune, substantiv feminin (vanitate); deșertate (variantă deșerție), substantiv feminin (învechit, vanitate).
DER – dicționarul etimologic
7
Deșert adjectiv masculin, plural deșerți; feminin singular deșartă, plural deșarte
DOOM – dicționarul ortografic
8
Deșert substantiv neutru, plural deșerturi
DOOM – dicționarul ortografic
