1
Discriminant, -ă, discriminanți, -te, adjectiv, substantiv masculin
1. Adjectiv (Rar) Discriminatoriu.
2. Substantiv masculin Expresie matematică formată din coeficienții unei ecuații de gradul doi. – Din franceză Discriminant.
1. Adjectiv (Rar) Discriminatoriu.
2. Substantiv masculin Expresie matematică formată din coeficienții unei ecuații de gradul doi. – Din franceză Discriminant.
DEX – dicționarul explicativ
2
Discriminant, -ă I. adjectiv care separă, face deosebire.
II. substantiv masculin (matematică) expresie formată din coeficienții unei ecuații de gradul doi care servește a discuta natura rădăcinilor distincte ale ecuației; realizant. (< franceză discriminant)
II. substantiv masculin (matematică) expresie formată din coeficienții unei ecuații de gradul doi care servește a discuta natura rădăcinilor distincte ale ecuației; realizant. (< franceză discriminant)
MDN – marele dicționar de neologisme
3
Discriminant2 discriminanți masculin matematică Expresie a coeficienților unei ecuații de gradul al doilea care indică existența și natura radicalului. /<franceză discriminant
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Discriminant1 discriminantă (discriminanți, discriminante) Care discriminează; în stare să separe, să diferențieze. /<franceză discriminant
NODEX – noul dicționar explicativ
Încă 2 definiții din alte dicționare
5
Discriminant, -ă adjectiv (Matematică) Care face o separație între doi termeni. substantiv masculin Relație între coeficienții unei ecuații de gradul al doilea care indică dacă aceasta posedă două rădăcini distincte, o rădăcină dublă sau nu admite nici o rădăcină; realizant. [Conform latină discriminans, italiană discriminante, franceză discriminant].
DN – dicționar de neologisme
6
Discriminant adjectiv masculin, substantiv masculin, plural discriminanți; feminin singular discriminantă, plural discriminante
DOOM – dicționarul ortografic