Disjunctiv -ă
Definitie, sens si explicatie
1Disjunctiv, -ă, disjunctivi, -e, adjectiv Care separa, care deosebeste, care exclude; disjunct. ♢ Propozitie disjunctiva = propozitie coordonata care se afla intr-un raport de excludere cu coordonata ei.
Conjunctie disjunctiva = conjunctie care leaga propozitii sau parti de propozitie disjunctive.
Judecata disjunctiva = judecata care enunta incompatibilitatea intre diverse predicate ce pot fi atribuite unuia si aceluiasi subiect. – Din franceza Disjonctif, limba latina Disjunctivus.
Conjunctie disjunctiva = conjunctie care leaga propozitii sau parti de propozitie disjunctive.
Judecata disjunctiva = judecata care enunta incompatibilitatea intre diverse predicate ce pot fi atribuite unuia si aceluiasi subiect. – Din franceza Disjonctif, limba latina Disjunctivus.
2Disjunctiv adjectiv (rar) disjunct. (Raport -.)
3Disjunctiv adjectiv m. (silabe -junc-), plural disjunctivi; f. singular disjunctiva, plural disjunctive
4Disjunctiv -a (-i, -e) 1) Care separa; care deosebeste. 2): Propozitie -a propozitie care se opune prin continut altei propozitii. 3): Conjunctie -a conjunctie care leaga propozitii sau parti de propozitii disjunctive. /<fr. disjonctif, limba latina disjunctivus
5Disjunctiv, -ă adjectiv Care desparte, separa; care deosebeste; (gram.) care marcheaza o opozitie intre idei, unind totusi cuvintele intre ele. ♢ Propozitie disjunctiva (si substantiv feminin) = propozitie coordonata care se gaseste intr-un raport de excludere fata de coordonata ei; conjunctie disjunctiva = conjunctie care introduce o propozitie desjunctiva. ♦ (Log.; despre judecati) In care se admit cu privire la acelasi subiect note care se exclud intre ele. [< limba latina disiunctivus, conform franceza disjonctif].
6Disjunctiv, -ă adjectiv (log.) care se afla intr–un raport de disjunctie. ♢ propozitie disjunctiva (si substantiv feminin) = propozitie coordonata care se gaseste intr–un raport de excludere fata de coordonata ei; conjunctie disjunctiva = conjunctie care leaga propozitii disjunctive. (< franceza disjonctif, limba latina disiunctivus)